Un epicurean blazat

Vrei sa inveti salsa gratis in Centrul Istoric?

2011-11-25T01:05:00.000-08:00

Sunt din ce in ce mai multe scoli de salsa portoricana in Bucuresti. Si pentru a castiga adepti nu mai e indeajuns sa-i faca pe bucuresteni sa prinda gustul dansurilor latino. Mai nou, daca esti atent la petrecerile de salsa, gasesti si cursuri gratuite. Misto, nu?
Vinerea asta, 25 nov. 2011, scoala Escuela de Salsa preda lectii de salsa si bachata in Centrul Istoric, de la ora 21.00 in cafeneaua liberalilor Bratianu (intrare gratuita!). Iar fiesta propriu-zisa incepe de la ora 22.30 ! Cred ca o sa trec sa vad si eu despre ce e vorba. :)
Nu o sa zabovesc insa prea mult pe acolo pentru ca tot pe str. Doamnei e restaurantul Gallienus unde de la orele 23.00 se danseaza numai pe ritmuri cubaneze. Cu trupa Sombrilla Y Su Timba Light care va canta ca de obicei live. Intrarea e aprox. 20 lei, pret in care intra niste apa, cafea si bere. Ma gasiti pe ringul de dans! :) Agua!!

Ce facem in week-end ?

2011-11-17T04:19:00.000-08:00

Ma uit mereu la stirile de acest fel pe agentiile de presa, dar nu gasesc aproape niciodata lucrurile care ma intereseaza cu adevarat. Cred, de fapt stiu ca sunt foarte multe evenimente deosebit de interesante pentru mine lasate de-o parte din cel putin doua motive: ori nu sunt considerate de larg interes ori pur si simplu nu s-a aflat de existenta lor. Sa exemplific un week-end cu evenimente care, asa cum spuneam, ma intereseaza pe mine.

Perioada luata in vizor: 18 - 20 noiembrie 2011.

Vineri iubitorii de salsa portoricana trebuie sa stie ca scoala Mania Latina are o aniversare care se lasa cu petreceri si workshop-uri de luni pana duminica in Salsa for You, contra unei taxe full-acces de 30 de lei. Tot vineri este o petrecere de salsa in club Malibu: Yellow Salsa Party, la care ar fi bine sa te imbraci in galben :) Pentru salsa portoricana mai puteti incerca Salsa 5 Guantanamo sau Pasha Caribe (am auzit ca s-a desfiintat Garage Hall unde mai erau petreceri de salsa .. o fi adevarat?!)

Daca va pricepeti mai bine la salsa cubana, puteti alege un bar din Sun Plazza: Einstein unde intrarea este libera si unde va canta o formatie cubaneza: Sombrilla Y Su Timba Light! Ii puteti revedea pe interpretii cubanezi si sambata in Centrul Istoric al Capitalei, intr-o locatie undeva pe strada Doamnei si ...invatati sa va miscati in ritmuri cubaneze de salsa, son, bachata, regaetton :))

Nu stiu ce credeti voi, dar eu sunt de parere ca in cariera trebuie sa tintesti neobosit "mai sus, tot mai sus"... cum zicea un cantec. Sfaturi profesionale, dar si locuri de munca sunt week-end-ul asta usor de obtinut in Pasajul Universitatii, unde se desfasoara pana duminica un targ de locuri de munca.

Pentru o carte buna aveti acum un motiv serios sa vizitati micutul City Mall, de la Eroii Revolutiei, unde se desfasoara un interesant targ de carte. Dintr-o singura privire am vazut acolo toate romanele lui Salman Rushdie (inclusiv renumitele "Versete satanice"), dar si cateva din operele controversatilor Vladimir Nabokov ("Lolita", Ada sau Ardoarea: O cronică de familie") si Henry Miller ("Sexus", "Plexus", "Nexus"). Aveti timp sa-l vizitati pana duminica.
A, si sa nu uit! Nu stiu cati dintre voi merg la teatru, darmite la o piesa de teatru amator. Daca totusi exista curiosi, ca mine, duminica la Redangus Steakhouse va fi pusa in scena piesa "O noapte furtunoasa", in care vor juca doar actori neprofesionisti. Sa vedem ce-o iesi! :)

Si ar mai fi ceva... Duminica, desi e cam dimineata la 11.15 ... in fine, zic totusi ca merita o trezire fortata si 25 de lei pentru un film 3D despre care am auzit numai lucruri bune "Immortals"(Razboiul zeilor).

OK, pentru mine e suficient in week-end-ul asta!

De ce e presa romaneasca in faliment?!? Din prea multa prostie...

2011-11-09T04:40:00.000-08:00

Sau functie de "unghiul de abordare" - ca sa folosim un termen jurnalistic - din ticalosie, slugarnicie, dorinta de tabloidizare a oricarui eveniment etc.

Azi deschid on-line EVZ si ce citesc: "Vantu va dormi in boscheti ...". Poftim ?? EVZ e un ziar "quality" nu un tabloid, cu ziaristi specializati pe juridic, asa ca tresar curios sa aflu despre ce e vorba. Si din doua cautari aflu imediat, fara sa "incrucisez minim 3 surse" - cum ar face ziaristii competenti, ca lui S.O.V. i s-a pus sechestru asigurator pe case. Carevasazica nu poate sa le vanda, in niciun caz nu i-au fost luate sau interzis accesul in ele. Pe scurt o minciuna gogonata, turnata cu o "inocenta" dezarmanta...

Ok... hai sa ne gandim o secunda ce au urmarit ("linia editoriala":P) redactorii de la EVZ. Si plecam de la premisa ca nu au fost pur si simplu prosti, ca atunci le recomandam calduros sa se apuce de alte meserii in care nu trebuie sa-si foloseasca prea mult creierul, basca ar fi si mai bine platiti. Pai, daca s-au adresat cititorilor de tabloide, e clar ca cititorul de Click sau Libertatea nu va renunta la "ziarul" sau cu femei goale si stiri inepte pentru EVZ. Asadar EVZ se adreseaza unui public cat de cat educat. Dar publicul asta isi va da seama imediat de stupiditatea sau ticalosia unui astfel de articol mincinos de-a dreptul. Pe cale de consecinta ziarul isi pierde credibilitatea in fata cititorilor, care se vor simti pacaliti. Si nu vor mai da bani sa-l cumpere. Simplu!

P.S.

Problema e ca EVZ prin astfel de articole aduce un deserviciu tuturor ziaristilor, care acum sunt si-asa amestecati laolalta cu paparazii, analisti de chiloti sau tot felul de panarame care-si aroga acelasi titlu de "jurnalist". Si pana la urma, la semenea stiri, care mai e diferenta intre ei ??

Salsa pentru Cartea Recordurilor, un fisco total!

2011-11-09T03:44:00.000-08:00

S-a vorbit mult, chiar luna, trecuta despre dorinta unor "salseros" din Romania de a intra in Cartea Recordurilor. Toate televiziunile au transmis, unele in direct, despre dansatorii care s-au adunat intr-un parc din Capitala pentru a darma un record stabilit de italieni la Rueda. Si in ciuda fiasco-ului total, multa lume a considerat ca pana la urma "fenomenul" salsa a avut de castigat prin promovarea de care a avut parte, iar esecul a fost astfel minimalizat.

Eu nu sunt de aceeasi parere. Si am sa va expun, cat pot de obiectiv faptele:

- scoala Salsa Veneno, scoala de salsa portoricana, vine cu ideea sa intre in Cartea Recordurilor cu un dans cubanez, Rueda de Casino;

- cei de la Salsa Veneno isi fac reclama in toate articolele de presa si in toate stirile TV, desi nu cunosc acest stil de salsa;

- pentru a strange numarul necesar de dansatori apeleaza tot la scolile de salsa portoricana infratite, care trebuie deci sa invete miscarile de salsa cubana;

- in loc sa faca turul scolilor de dans pe stil portorican, pentru a-i invata cele 3-4 miscari pe care le stiu si care vor fi folosite la Rueda, scoala Salsa Veneno gasaste timp sa participe la competitii de salsa portoricana unde obtine cu onor si un premiu pentru cea mai buna coregrafie;

- gestiunea dezastruoasa a evenimentului face ca majoritatea "salseros" sa se retraga (n-a mai venit nimeni din afara Bucurestiului), astfel ca din cei peste 1 000 de dansatori preconizati s-au anuntat si au venit cateva zeci !!! De aceea evenimentul a fost mutat de langa Palatul Parlamentului in Parcul Tineretului. Asta da eveniment de Cartea Recordurilor !!!

Multumim Salsa Veneno ca si-a batut joc de acest eveniment, pentru a-si face reclama!

P.S.

Sper ca acest eveniment sa fie totusi reluat si initiat de data asta de o scoala de salsa cubana, care are tot interesul, dar si legitimitatea sa faca dintr-un astfel de eveniment unul de Cartea Recordurilor

Am venit cu blogarit-ul! Primiti ???

2011-11-09T02:24:00.000-08:00

Am facut o pauza de "blogarit", dar asta nu inseamna ca nu m-am informat permanent cu privire la tot ce se intampla acilea in "Carpathian Garden" si ca nu am incercat si cateva lucruri noi. Am decis ca daca tot e criza si de imbogatit nu se pune problema in perioada asta (de ce nu m-am bagat eu in politica atunci cand am avut ocazia, of, of...), macar sa fac niscaiva lucruri interesante.

Asa m-am dus, cu nedisimulata teama, pentru prima data intr-o sala de box. Si mi-am indeplinit "fantasmele" din copilarie in care loveam cu sete si corect (!!) intr-un sac de box. Rocky Marciano Reloaded! :D Am recitat poezii intr-o ceainarie plina ochi de oameni necunoscuti. Am pasit pentru prima data pe o scena de teatru (improvizata intr-un restaurant, e-adevarat) si am interpretat rolul principal intr-o piesa in fata a cateva zeci de spectatori! Nu am renuntat nici la ritmurile cubaneze de salsa, pe care incep sa ma misc tot mai bine. Doar bronzul cubanez mai lipseste :P

Asa ca pana la urma si criza asta a avut ceva bun. N-am mai fost atat de chitit pe "parvenit" si am avut mai mult timp pentru mine, mai mult timp pentru lucrurile simple, la care nu-mi permiteam sa ma gandesc in cursa mea furibunda dupa inavutire :P

Ma intorc si la blogarit. Primiti? :)

Fabula papagalului

2010-10-24T12:17:00.000-07:00

Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de... avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat...
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!

P.S.

Orice asemanare cu realitatea e strict intamplatoare ?

Ma las de blogarit... Acum smecheria e sa scrii stenograme

2010-10-19T11:15:00.000-07:00

Citeam pe blogul unei prietene intr-ale blogaritului despre stenogramele astea care tot apar si ne dezvaluie in detaliu cele mai savuroase sau intime discutii pe care le au diversi jurnalisti cu oameni de afaceri, cu politicieni etc. Un fel de jurnal al lui Tetelu din Catavencu ...Cand deodata m-a izbit! Am descoperit o noua "strategie de aur" a PR-ului, infailibila in Romania !!

Adicatelea, reamintesc profanilor in PR, daca spre exemplu aspiri sa ajungi o pitipoanca in reviste cu coperti lucioase metodele PR-istice sunt bine stiute, "clasice" deja: te lauzi ca te-ai culcat cu vreun fotbalist (ideal ar fi chiar sa te culci cu el si sa-ti faci si cateva poze :P), te combini cu un batranel extrem de bogat si-ti tragi eventual si un sofer tanar (ce, se simte careva?) sau dai un pol de bani sa te compare cineva cu o "colega" pitzi si-ti tragi o porecla beton, gen noua Nicoleta Luciu sau asa ceva s.a.m.d.

Sunt convins ca stiti despre ce vorbesc, sunt lucruri banale, dovedite de practica PR-istica mondena. Ce te faci insa cand vrei sa devii peste noapte un ziarist "adevarat", un om de afaceri temut sau un politician de calibru? Ei bine s-a brevetat o noua metoda infailibila de PR si pentru ei. Apari in stenograme !
P.S.
De maine nu mai scriu pe blog. E o idee proasta, fara viitor. O sa ies pe stenograme :P

Greva la Finante sau "ori suntem golani ori nu mai suntem!"

2010-10-17T05:18:00.001-07:00

Am asistat saptamana trecuta la o revolta ca la Bobalna chiar in sediul Ministerului Finantelor, "Ministerul Banilor" cum i-ar spune unii. Atentie, folosesc termenul revolta si nu greva, pentru ca grevele au un program clar, se urmeaza niste proceduri specifice cum ar fi respectarea functionarii la capacitate redusa a institutiei etc. Presa a numit-o "greva spontana", eu am s-o numesc pur si simplu revolta.

Ce a avut asa de special revolta din finante? Felul in care a izbucnit, ostilizarea "privatilor" vs. "bugetari" si incoerenta autoritatilor.

Sa vedem filmul. Joi, 14 octombrie, dimineata. Toti lucratorii din finante afla ca a fost deschis in trezorerie contul pentru ca la 20 octombrie sa fie virati banii pentru stimulente. Cu totii sunt convinsi si primesc asigurari de la sefii lor ca se vor da si banii de stimulente pentru luna trecuta, banii aceia fiind deja in cont (colegii de la trezorerie, cei care lucreaza cu toate conturile le-au confirmat, deci nu pot fi dusi cu vorba sau pacaliti). Joi i se aduce foaia cu stimulente ministrului s-o semneze, dar ministrul Ialomitianu, care de cand a venit la minister a promis tuturor ca stimulentele se vor da in continuare (angajatii au primit asigurari in acest sens de la ambele sindicate din finante, in urma discutiilor pe care le-a avut cu ministrul) nu mai vrea sa semneze. E inexplicabil! Unda de soc s-a raspandit cu o viteza uluitoare. Sefii si directorii din minister s-au dus in audienta la ministru sa ceara explicatii, pentru ca nimeni nu a inteles din atitudinea ministrului de pana la acel moment, care recunoastea deschis ca salariile din finante fara stimulente sunt cele mai mici din sistem (dupa ce, asta e adevarul, au fost cele mai mari!), ca ministrul planuise de fapt sa-i duca cu vorba si sa nu le mai dea banii pe cele doua luni la care aveau dreptul in mod legal.

Precizez aici pentru cei care se leaga de denumirea acestor venituri "stimulente", ca rolul lor nu era acela de a stimula angajatii, ci erau venituri lunare, acceptate si de banci (BCR, Bancpost etc.) la o solicitare de credit. Pe statul de plata ele apareau ca "lichidare", pentru ca asa era format salariul: din avans (destul de mic, salariul) si lichidare (un stimulent care era de pana la cel mult 3 salarii ).

Socul a fost atat de mare incat directori importanti din minister, insotiti de angajatii de pe culoarele ministerului, au dat buzna in biroul ministrul si l-au luat de guler. Acesta a incercat sa-i mai duca cu vorba, dar vazand ca nu-i loc de intors, putin speriat, si-a luat cei doi secretari de stat si a plecat la guvern promitand ca le va rezolva problema dupa o discutie cu primul ministru.

Angajatii pacaliti a doua luna consecutiv nu mai se intorc in birouri, isi suna prietenii de la administratiile, directiile si trezoreriile din toata tara care primesc vestea eliminarii stimulentelor la fel de rau. Multi dintre ei asteptau banii de la o zi la alta si nu se multumesc cu promisiunea unei legi care le va mari pare-se venitul prin includerea stimulentelor in salariu. Nimeni nu-l mai crede pe Ialomitianu. (Nemaivorbind de faptul ca tocmai in perioada in care ar fi votata presupusa lege se suprapune cu prezentarea motiunii de cenzura !!) Pai daca tot vor include stimulentele la un nivel de 1,5 in salariu din luna octombrie, ce-i opreste acum sa le dea un stimulent de 1,5 din salariu pe lunile din urma: august si septembrie? Mai ales ca banii sunt in cont, stiu pentru ca ei se ocupa cu viramenetele in toata tara si nu pot fi pacaliti. Sa fie vorba doar de ambitie? Sau de teama de a nu deschide o cutie a Pandorei?

Urmeaza declaratii absolut incoerente. Mai intai nu se vor mai da stimulentele ca-s ilegale, cand n-a mai mers explicatia cu ilegalitatea se spune ca n-a fost depasit planul (din pacate presedintele ANAF s-a laudat in comunicate de presa ca pe lunile in discutie planul la nivel national a fost depasit), apoi cica se vor da, dar dupa niste criterii noi inventate pe genunchi si repartizate de niste comisii (comisiile mixe oricum exitau dintotdeauna la acordarea stimulentelor) etc. In acest timp se incerca si asmutirea celorlalte categorii impotriva "imbuibatilor din finante", folosind ideea ca stimulentele sunt venituri in plus la salariile celor din finante si nu parte integranta a salariului. Apoi ca stimulentele sunt venituri din amenzi (omitandu-se intentionat faptul ca cea mai mare parte provine din arierate, insolvente, executari silite, contrabanda, confiscari si valorificari). Si in ciuda faptului ca explicatia a prins la multi, in special la cei din mediul privat, tot mai multe categorii de bugetari vad in revolta de la finante o sansa sa-si castige drepturile si isi declara deschis sustinerea: de la politisti, profesori, lucratori in Ministerul Muncii, sanatate etc. Situatia se prezenta tot mai rau pentru ministrul Finantelor, dl. Ialomitianu, televiziunile Antena 1 si Realitatea profitand de revolta pentru a-si regla conturile cu puterea. Social-democratii in febra pregatirilor Congresului extraordinar nu rateaza ocazia sa-si arate deschis sustinerea pentru lucratorii din finante.

Urmeaza, dupa cateva situatii cu adevarat hilare (cum ar fi iesirea din sediul ministerului cu SPP-ul) promisiunea ministrului ca "stimulentele vor fi deblocate", dar conform criteriilor de compententa. Oamenii obositi de nesomn sunt induplecati sa plece (mai ales ca si aceste criterii de competenta existau si inainte), dar "competenta" se transforma in "performanta" si ministrul e decis sa nu acorde stimulentele "pe criterii sociale" (repet, chiar el recunoaste ca salariile sunt inumane si ca de luna viitoare oricum stimulentele vor fi introduse in salariu, dar acum in premiera ele se vor acorda numai pe criterii de performanta drastice). SedLex pleaca de la negocieri si-l acuza pe ministru ca e mincinos, incapabil si incoerent. SNFP negociaza si accepta frimiturile de la autoritati. "Imbuibatii de la Finante" sunt luati din nou peste picior de premier, lideri din PDL si chiar de seful lor de la ANAF, dar greva s-a incheiat si imaginea de "looseri" a autoritatilor s-a corectat.

P.S.

In cazul in care izbucneste din nou un conflict in sediul ministerului, care credeti ca sunt urmarile cele mai probabile?

1. Blocheaza usile si ramane singur in minister

2. Concediaza proprii angajati si angajeaza de urgenta cateva mii de specialisti pe un salariu de mizerie

3. Demisioneaza

Masina de politie in Ucraina !!

2010-10-17T05:14:00.001-07:00

Infractorii n-au nici o sansa. Daca sunt pe bicicleta !! :P

Concediu in Ucraina

2010-10-12T12:27:00.000-07:00

Vara asta mi-am petrecut concediul in Ucraina. Stiam din capul locului ca nu e cea mai exotica, nici macar cea mai ofertanta destinatie, dar m-a atras mult ideea de a vizita zonele romanesti.

Cu teama comunismului cuibarita inca undeva in suflet am pornit in lunga calatorie cu trenul din Bucuresti spre Cernowsky, adica Cernauti. N-am avut tren direct si a trebuit sa trecem granita cu traficantii de tigari (singurii care mai faceau drumul acesta si cand inundatiile taiasera toate legaturile cu Ucraina), asa ca am tremurat serios la granita. Dar peripetiile acestea le las pe altadata...

In acest post am simtit doar nevoia sa imi exprim primele impresii despre ce am vazut in Ucraina, dar si despre romanii care traiesc aici. Pentru ca asa cum ma asteptam romanii din Ucraina (majoritatea cu rude numeroase prin Siberia in urma deportarilor) sunt mult mai patrioti decat cei cu care ma intalnesc eu zi de zi. Sunt mult mai uniti si au un suflet extraordinar! (Si cand te gandesti ce romani "exportam" in Europa de Vest). Si m-a mirat si faptul ca erau la curent cu tot ce se intampla in tara. De fapt prima conversatie pe care am avut-o in Novoselita (Noua Sulita) a fost in legatura cu probabilitatea rasturnarii guvernului Boc, la prima motiune de cenzura din 2010.

Lucrul care m-a izbit cand am intrat in Cernauti au fost castelele in care locuiesc ucrainienii. Nu este deloc o figura de stil !! Cele mai extravagante vile din Romania arata jalnic pe langa adevaratele castele din periferia orasului Cernauti. Doar meterezele mai lipsesc... Cat priveste Cernautiul, orasul este un monument. Din pacate nu foarte bine intretinut, dar inca mai are ceva parca din maretia Imperiului Austro-Ungar de altadata. O Viena sau o Budapesta in varianta rusa:P

Ucrainienii au nivelul de trai destul de scazut (daca nu-i punem la socoteala pe mafiotii care colcaie prin Cernauti), sensibil mai jos decat al nostru, insa tin se pare foarte mult la casele cu etaj de dimensiuni cat mai mari, pe care o sa le vezi si in cele mai modeste sate. In schimb masinile te poarta inapoi in timp. Am vazut masini care nu se mai gasesc nici prin muzee, iar ce m-a fascinat a fost omniprezenta masinilor Lada. Nu va mint si nu exagerez deloc cand spun ca aproape jumatate din masinile pe care le-am vazut pe strazi erau Lada si Moskvici. Ucrainienii mi-au explicat ca sunt cea mai buna alegere pentru drumurile lor. Ahh, acum mi-am amintit, drumurile sunt un cosmar! Prin comparatie Romania este raiul drumurilor, asa ca imaginati-va cum e in Ucraina!! Numai un cascador profesionist ar avea curajul sa se plimbe cu transportul in comun prin centrul orasului Cernauti fara sa se tina cu ambele maini de bara sau de scaun. Va spune un om patit!

Am vizitat liceul din Cernauti unde a invatat Eminescu, dar i-am admirat si statuia din parcul Shevchenko (poetul, nu fotbalistul), m-am plimbat prin Universitatea din Cernauti care arata extraordinar (m-am dat drept student ca sa pot intra) si m-am plimbat pe ulitele din Novoselita unde se vorbeste o ruso-ucrainiano-romaneasca din care nu mai intelegi nimic...

Dimineata mancam un fel de coliva (ce s-au mai tavalit de ras cand i-am intrebat daca e coliva, de fapt era hrisca), dovlecei preparati in toate modurile posibile, salata de varza cu ceapa, vinete si tot felul de legume peste care puneam smantana. Dupa amiaza am mancat saslac (si turcii au asa ceva) sau faimoasele plimini, facute din vanat. Seara pepeni si o luam apoi de la cap cu legumele, dar si peste oceanic si faimoasele icre negre si rosii (sa gaseau peste tot, chiar si la conserva)... O, si sa nu uit, nicio masa fara ... vodka! Multa vodka, ca pe apa, in loc de apa :P

Am venit cu inima indoita si bantuit de fantomele comunismului, dar am descoperit aici oameni exceptionali, cu o credinta nemarginita in Dumnezeu si in poporul roman. Mi-a fost putin rusine ca eu am inceput deja sa-mi pierd credinta in compatriotii mei...

Columbeanca School, o solutie pentru criza din invatamant

2010-05-24T05:01:00.000-07:00

Auzim in fiecare zi tot felul de specialisti vorbind patrunsi de importanta despre solutiile anticriza de care are nevoie Romania pentru a iesi din criza. Aiurea! Astazi va propun eu o solutie, 100% viabila, pentru a scoate din criza invatamantul romanesc.

Spunea domnul presedinte ca scoala romaneasca scoate numai filozofi si d-aia probabil societatea e in criza. Trebuie sa te adaptezi si sa califici tineretul in domeniile care ii sunt necesare pentru a reusi in viata. Nimic mai adevarat!

Dar domnul Funeriu, ministru al educatiei, n-a inteles insa nimic. Ar putea macar sa traga cu ochiul la vecinii nostri rusi. Ei au inteles imediat de ce au nevoie tinerele pentru a avea succes in viata si au creat "Scoala de Pitipoance". Acolo fetele sunt invatate cele mai eficiente metode pentru a vana oameni bogati, care sa le devina ulterior "sponsori".

Pai la cate "columbence" avem noi in tara cu cadrele didactice am rezolvat din start, iar cat priveste doritoarele cred ca o astfel de institutie de invatamant, in fiecare judet, nu ar prididi sa scoata pitipoance cu diploma. Important este ca aceste institutii sa fie "serioase" si sa nu acorde diplome pe bani sau pe pile, ca avem deja un Spiru Haret pentru pitipoance si pitiponci de duzina... Bogatanii, doritori de femei-accesoriu, trebuie sa aibe garantia - "negru pe alb", ca pitipoanca lor e bine pregatita, nu-i asa? Adica pitipoanca "adevarata" ar trebui sa exceleze la cursurile de citire pe promter, de calcul in euro, de defilat in chiloti si pozat in tabloide, de istorie a gentilor s.a.m.d. Va imaginati numai ce lupta va fi pentru sefa de promotie?:P

Si uite asa am rezolvat in mare parte problemele din invatamant! Domnul Funeriu sa aiba urechi sa auda!! :D

Portofelul lui Patriciu

2010-05-15T07:59:00.000-07:00

Mai bogat decat Donald Trump (locul 437 in lume, fata de 488 pe cat se situeaza magnatul american, conform Forbes), controversat pentru afacerile sale cu petrol si inflenta din zona politica si a mass-media, Dinu Patriciu este probabil cel mai de temut om de afaceri din Romania. Reprosul presedintelui Romaniei: "Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!", facut cu lacrimi in ochi in prime-time (dupa povestea cu asa-zisa inregistrare video contrafacuta, in care presedintele Romaniei plesnea peste fata un copil), a facut deja istorie.

Si acest liberal pur-sange nu pare sa aiba vocatia de a fi placut de romanii care strang din dinti si din curea in fata recesiunii economice. Patriciu este printre putinii oameni de afaceri care, in plina criza, a inceput o adevarata ofensiva impotriva chioscurilor de cartier cu mini-chioscurile sale -Mic.ro si in paralel ia cu asalt piata pariurilor sportive prin Bet Arena Cafe. Si aceasta e partea cea mai "subtire" din afacerile miliardarului roman, foarte prezent si pe pietele din strainatate.

Dar cat de gros este portofelul lui Dinu Patriciu, ne intrebam probabil unii dintre noi? Ce-ar face norocosul care ar gasi din intamplare, pierdut pe undeva, portofelul lui Patriciu?

Am apelat pentru informatii la un prieten din presa care a avut privilegiul de a-i studia continutul portofelului. Pregatiti-va sa fiti din nou contrariati! Nu, n-au cazut caramizi de bani, sa fi fost 200 sau 300 de lei...Multe carduri, toate aurite, normal...Si actele, pe care le purtam cu totii in portofel. Doar ca multe dintre ele aratau diferit. De exemplu permisul de conducere era facut in ... Georgia!?! La nelamurirea vizibila a prietenului meu Patriciu i-a explicat ca si l-a facut acolo pentru ca era foarte usor de obtinut, de altfel ca la orice act procedura dureaza cateva minute (sa creezi o companie dureaza o zi !! - Patriciu stie, ca si-a cumparat o banca acolo). OK... Parca totusi n-as emigra in Georgia, ma ingrozesc in continuare rusii si imi amintesc demonstratia de forta din Osetia de Sud. Unde sa merg domnule Patriciu, ca in Romania e tot mai greu?

Raspunsul a fost unul care ne contrariaza definitiv. In Africa! O gluma?? Nu, e o tara pe care o cunoaste bine domnul Patriciu cu un nivel de trai asemanator, dar cu 3-4 taxe in total si in plin boom economic. Este tara aceea in care moneda nationala are un nume care se cenzureaza in limba romana (si care in limba lor cica inseamna "ploaie"). Daca n-ati ghicit e vorba de Botswana! Macar acolo e numai vara (ca in Romania iarna nu-i ca vara..., prietenii stiu de ce :D).

Presa da informatii total eronate despre campania 2%

2010-04-27T04:59:00.000-07:00

Au aparut in presa cateva informatii despre rezultatele campaniei 2% din impozitul la stat pentru ONG-uri, care din pacate sunt eronate. Curierul National si Adevarul din 27.04.2010 s-au grabit sa anunte ca, potrivit unor date furnizate de ONG-ul "Salvati Copiii", in Bucuresti au donat 2% din impozitul pe venit 109.000 de contribuabili, in Cluj au donat 68.475 de contribuabili, in Timis 52.992 s.a.m.d. Sunt date si despre sumele stranse la nivelul fiecarui judet ... in fine.

Informatiile sunt insa complet eronate, deoarece aceste date nu fac referire la anul fiscal 2008. Sursa ONG-ului "Salvati copiii" este cel mai probabil adresa nr. 943.007 din data de 25.01.2009 (in original o gasiti pe site-ul http://www.doilasuta.ro/), ori in luna ianuarie 2009 nu putea fi stiut numarul celor care vor dona 2% din venitul lor obtinut in anul fiscal 2008, pentru simplul fapt ca donatiile s-au facut in luna mai a anului 2009 :D

Raman asadar doua variante: ori situatiile se refera la anul fiscal 2007 (astfel de date putand fi centralizate la sfarsitul anului 2008), ori este vorba despre numarul de contribuabili care au obligatia depunerii declaratiei pe venit (dar nu e obligatoriu ca toti sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre un ONG, cum reiese din interpretarea jurnalistilor).

Asa ca ziarele au dat cu stangul in dreptul...Si asta pentru ca n-au avut rabdarea sa intrebe la ANAF sau MFP si au luat ca sursa un ONG, care desi binevoitor, nu a stiut sa interpreteze informatii de natura fiscala...

P.S.

Am facut acesta remarca pentru ca am vorbit intr-o postare anterioara despre suma de 2 mil pentru care se bat anul acesta ONG-urile bucurestene (nicidecum suma umflata prezentata de presa pentru Capitala - de aproape 4,5 mil euro!!).

Doriti un ... "Fucking Hell"?

2010-04-23T04:05:00.000-07:00

Daca sampania e frantuzeasca, pantofii italienesti si ceasul elevetian, berea e germana, nu-i asa?

Dar ce te faci cand exista zeci de marci de bere germane cu traditie, iar tu vrei sa lansezi o marca noua? Doi proprietari de bere germani s-au gandit ca secretul succesului sta in denumire, care trebuie sa fie cat mai atragatoare. Si au numit berea: "Fucking Hell!"! Whaaaat? Ma scuzati, waaaas? Pai, cum ati auzit... Proprietarii, de profesie experti in marketing, au motivat denumirea berii prin faptul ca localitatea austriaca "Fucking" este o locatie reala, iar in germana "hell" este echivalentul englezului "light". Ca urmare, prin acest artificiu legal, berea a fost inregistrata fara probleme de autoritatile germane si are acum toate sansele sa devina un succes in vanzari! Fucking awesome, ar zice americanii! :)

P.S.

Si germanii nici nu au inceput sa-si valorifice adevaratul potential. Sunt destule denumiri de localitati, care in combinatiile potrivite pot fi "aur" pentru reclama: Kissing (ass), Petting (dolls), Piessen (gold) etc :P

O felie de peste 2 milioane de euro pentru ONG-urile din Bucuresti

2010-04-15T01:07:00.000-07:00

Voluntariatul incepe sa fie vizibil si in Romania. Mall-urile din Bucuresti s-au obisnuit deja cu tinerii voluntari de la diverse ONG-uri, asociatii nonprofit sau unitati de cult, care iti explica de ce e bine sa donezi 2% din impozitul pe venit unei "entitati nonprofit", in loc sa lasi banii sa mearga la stat. Desi cu banii astia statul plateste pensii si salari, dar asta e alta problema...
Ieri am auzit ca in Harghita s-a organizat chiar un fel de targ al ONG-urilor, unde voluntarii au incercat sa-i convinga pe contribuabilii prezenti la eveniment sa le doneze lor cei 2% din impozitul pe venit, prezentandu-si amanuntit activitatile trecute si strategiile viitoare. O initiativa ce merita laudata daca ne gandim ca problemele de transparenta defavorizeaza multe ONG-uri, care nu se bucura de "ocrotirea" unor vedete ori sotii de politicieni ( sindrofia e "de bon ton" si la noi), care sa le asigure vizibilitate mediatica.
Dar sa revenim la problema de la care am plecat. De unde atata interes? Ei bine, sunt aproape 7.500 de ONG-uri in Bucuresti, "salivand" la o felie dintr-un tort de peste 2 milioane de euro anul trecut. Si vorbim acum doar despre Capitala! Iar, daca ma intrebati pe mine, anul acesta s-ar putea strange peste 2,5 milioane de euro din redistribuirea procentului de 2% din impozitul pe venit al bucurestenilor, asa ca acesta lupta merita purtata!
Rezultatele mobilizarii exemplare a ONG-urilor le vom afla anul viitor, an care, nu pot sa nu remarc (sic!), a fost desemnat de Comisia Europeana: Anul European al Voluntariatului!

Topul audientelor TV inregistrate la nivelul anului 2009

2010-03-18T01:53:00.000-07:00

Remarcam la sfarsitul anului trecut schimbari absolut spectaculoase in evolutia, pe termen scurt, a audientelor posturilor de televiziune nationale. In "pole position" s-au aflat televiziunile de stiri. Si asta datorita modificarilor de consum de TV ale concetatenilor intr-o perioada de campanie electorala. La momentul respectiv am asistat la cea mai impresionanta crestere in audienta - inregistrata de postul Antena 3 - care se lupta acum cateva luni pentru "bronzul" detinut de Realitatea TV (ma refer strict la audientele din perioada campaniei prezidentiale, masurate lunar).

Dar haideti sa aruncam si o privire de ansamblu asupra audientelor nationale inregistrate de posturile de televiziune la nivelul intregului an 2009.

Astfel, conform unui studiu realizat de GFK Romania - care tine cont de media, la nivel national, a numarului de telespectatori pe minut - clasamentul final al audientelor pentru anul trecut se prezinta astfel:

1. Pro TV a avut o medie de 337.000 de telespectatori pe minut, fiind lider de audienta in 2009.
2. Antena 1 cu o medie de 260.000 mii de telespectatori pe minut termina anul pe pozitia a doua.
3. Realitatea TV se mentine pe pozitia a treia cu 141.000 de telespectatori pe minut (stirile inaintea telenovelelor?!).
4. Acasa TV a avut o audienta medie in 2009 de 120.000 de mii de telespectatori (pierde podiumul in defavoarea unui post de stiri !).
5. TVR 1 creste in 2009 avand in total 110.000 de telespecatori (TVR-ul iese din criza!) .
6. Prima TV - 77.000 mii
7. Antena 3 – 75.000 mii (doar pe locul 7, dar pe un trend ascendent)
8. Kanal D- 67.000 mii
9. National TV – 59.000 mii
10. OTV - 57.000 mii
(Sursa: GFK Romania - furnizor oficial al Serviciului National de Masurare a Audientelor TV, SNMATV)

P.S.

Imi fac datoria si semnalez existenta unor probleme in procedurile de masurare elaborate de GFK Romania ( catalogate de unii drept "mici imperfectiuni", de altii drept "probleme grave"). Criticile au fost formulate intr-un raport de audit intocmit la inceputul anului trecut de firma franceza CEFT si au pus sub semnul intrebarii acuratetea datelor oferite de GFK.

Maneaua nationala

2010-03-01T23:31:00.000-08:00

Am fost foarte frustrat cand seful statului s-a trezit sa spuna ca suntem un popor de manelisti sau cel putin 99% dintre noi! Procentul devastator nu cred sa se bazeze pe studii sociologice sau pe informatii confidentiale furnizate de multele servicii secrete care misuna prin Romania si pretind ca "lucreaza pentru linistea noastra".

Tocmai cand eram gata-gata sa trec cu vederea enormitatea prezidentiala iata ca in discutie pica pe nepusa masa un "intelectual cu papion" - asa cum e perceput de opinia publica Horia Roman Patapievici. Proaspat cocotat in sinecura Institutului Cultural Roaman, Patapievici graieste de la inaltimea functiei sale de director, fara nicio urma de tremurat in glas, ca de fapt manelistii cu pricina vorbesc limba romana chiar mai bine decat majoritatea moderatorilor TV?!?!? Argumentul acestui "intelectual subtire" care gestioneaza la nivel institutional (basca e platit din bani publici pentru asta) promovarea culturii romanesti in strainatate, ne umple de respect...

Inteleg ca afirmatiile presedintelui - care transforma maneaua in cantec cu specific national - au fost facute in contextul in care el insusi, dar recent si ministrul de externe, au fost acuzati ca urasc minoritatea rroma. Cred ca presedintele ne-a demonstrat cu varf si indesat cat de mult iubeste cultura rroma si manelele, asa ca nu cred sa-l suspecteze cineva pe bune de asa ceva. Cat despre ministrul de externe se pare ca s-a instituit un soi de traditie, dupa ce "nefericitul" ministru Cioroianu a gandit cu voce tare ca unii rromi ar trebui dusi in desert si impuscati... (saracu' era sub socul crimei odioase a lui Mailat).

Categoric, de la inaltimea unor functii oficiale, e obligatoriu sa-ti stapanesti pornirile si sa dai dovada de diplomatie si de "political correctness". Dar ce om normal la cap poate ramane insensibil la stirile despre nazdravaniile rromilor romani din strainatate? Citeam astazi, spre exemplu, ca francezii au fost socati cand au descoperit ca in Paris circula in fiecare dimineata un camion cu maidanezi exportati din Romania (!?!), care sunt distribuiti militareste la fiecare cersetor roman de etnie rroma din Paris. Pentru a starni compasiunea trecatorilor, evident. Va mai surprinde ceva?

P.S.

Nu pot sa accept ideea ca macar jumatate dintre romani sunt manelisti "trup si suflet", eu nu ascult manele, parintii mei le detesta, la fel prietenii mei si colegii mei de serviciu. Cu toate astea recunosc ca suntem asaltati de manele si "manelism" din toate partile: de la televizor, din politica, din viata de zi-cu-zi. Ceea ce demonstreaza existenta unui public numeros care se regaseste in acest gen muzical (daca a copia cu nesimtire muzica "din afara" inseamna a crea un nou gen muzical..., in fine...).

Si daca mai e nevoie de vreo dovada: circula vorba prin targ ca Nicolae Guta - cel care a dedicat o manea "de succes" presedintelui in campania electorala - a incasat, numai din drepturi de autor in anul 2009, vreo 11 miliarde de lei vechi. Adica din prezeta melodiilor sale la posturile radio, TV, din participarea sa la diverse evenimente a strans oficial 11 miliarde! Pentru el nu inseamna mare lucru (ca-s impozabili, nu ca la nunti si botezuri), dar pentru orice alt artist roman este enorm! Asta spune multe despre noi ...

"Taxa pe neatentie" de Valentine's Day

2010-02-15T23:34:00.000-08:00

Duminica a fost Valentine's Day sau "Ziua indragostitilor", dar stiati asta deja, asa-i? Televiziunile si vitrinele magazinelor s-au umplut ochi de panglici, Cupidoni si inimioare colorate, asa ca nu puteai sa ignori o asa explozie de simboluri kitch-oase ale iubirii.

Chiar daca recent unele femei, o includ aici si pe prietena mea, au inceput sa protesteze impotriva acestei sarbatori prea "comerciale" si neromanesti pe deasupra, nu poti sa privesti idiferent bombardamentul mediatic. Asa ca ma decid sa fac si eu un gest cu conotatii romantice. Asta presupune un buchet de flori de sezon, nu prea scump ca sa nu dau impresia ca pun pret pe sarbatoarea asta nenorocita, si bineinteles o iesire obisnuita in oras.

Rezultatul? O plimbare imprevizibila, mai putin romantica, la sectia de politie, dupa ce un hot a sterpelit geanta prietenei mele. Plimbarea a fost prelungita si de o cautare de 40-60 de minute prin tomberoanele din jur in speranta ca hotul a luat banii, telefonul mobil si a aruncat geanta cu actele. False sperante! Asa cum ne-a explicat ulterior si politistul (care, stupoare, a fost foarte amabil si empatic :P), hotii de azi nu mai sunt gainarii de ieri. Pare-se ca doar aurolacii si boschetarii arunca geanta la intamplare, dupa ce au furat banii si lucrurile care mai pot fi valorificate din ea. Hotii "profesionisti", care se uita la serialele CSI, stiu ca orice semn pe care-l lasa poate sa dezvaluie un anumit mod de operare, trasee, zone de interes etc., asa ca scapa de urme cu premeditarea hollywood-iana a unor criminali in serie. Pe scurt arunca actele (cat de multa birocratie si multi bani sa le faci din nou!!) in canale sau in zone inaccesibile, dispar din peisaj o perioada pana se linistesc apele s.a.m.d. Asa ca e mult mai greu sa-i prinzi sau sa-i asociezi cu diverse infractiuni cu autor necunoscut, mi-a marturisit politistul cu nedisimulata tristete. Plus de asta, sa fim realisti, nu te poti astepta la o mobilizare totala a politiei cand prejudiciul e undeva in jurul a 1.000 RON... Mda...

In loc de concluzie zic doar: sa-i ia dracu pe hotii din ziua de azi, sa-o ia dracu si pe Valentine's Day asta si daca-mi permite-ti un mic sfat ( doar "common sense" ar zice englezii), pe care l-am primit la randul meu de la politist: atentie la "taxa pe neatentie"!

P.S.

Si sa nu uit! A doua zi, la serviciu, seful meu era un car de nervi. I-au furat si lui geanta la mall! Avea in ea si cadourile pentru Valentine's Day...

Romanii citesc numai tabloidele

2010-02-09T03:14:00.000-08:00

Ultimul val al Studiului National de Audienta ( tiraj masurat in perioada octombrie 2008 - octombrie 2009) ne confirma ceea ce stiam deja: romanii citesc numai tabloide.

Lansat pentru prima data in Anglia, taboidul era "ziarul de duminica" si prezenta stiri usurele, dar care invadau deseori intimitatea unor persoane. Ca a fost exportat cu succes in Romania nu mai e de mult un secret: fetele de la pagina 5, cea de la meteo cu cea care jura ca s-a culcat cu un fotbalist sunt prezente cotidiene foarte gustate de cititori. De altfel toata presa scrisa, radio si televizata, par sa fi prins acest microb, asa ca fetele de care vorbem mai sus, dar si baieti de bani gata "dorobantieri" sau "bambuisti", isi vor da intalnire pe platourile unei televiziuni pentru a barfi alti "colegi de breasla"sau alte "prietene".

Efortul anumitor jurnalisti de a se intoarce la filonul dur, al presei adevarate: anchete, mari reportaje, dezvaluiri cutremuratoare in stilul obiectiv si sobru al BBC se dovedeste a fi o utopie. Romanii sunt iubitori de chiloti si de scandaluri, asa ca presa asa-zis "quality" este pe cale de disparitie. Iata si dovada:

Libertatea - 1.429.000 (1.425.000)
Click - 1.055.000 (938.000)
Cancan - 958.000 (961.000)
Gazeta Sporturilor - 734.000 (758.000)
Jurnalul National - 696.000 (698.000)
Adevarul - 590.000 (517.000)
Pro Sport - 590.000 (624.000)
Evenimentul Zilei - 524.000 (544.000)
Romania libera - 253.000 (254.000)
Ziarul Financiar - 242.000 (253.000)
Gandul - 234.000 (247.000)
Curierul National - 162.000 (166.000)

Cat priveste cele cateva saptamanale economice care se chinuie sa supravietuiasca, situatia este urmatoarea:

Saptamana Financiara - 305.000 (307.000)
Capital - 268.000 (286.000)
Business Magazin - 84.000 (85.000)

Strategia “pixelului albatru” l-a salvat pe presedintele Traian Basescu

2010-02-09T00:51:00.000-08:00

- analiza de campanie -

Introducere
Comunicarea si Relaţiile Publice au un rol determinant in gestionarea crizei de imagine. În ciuda tuturor precautiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea poate aparea de nicaieri, scapa de sub control si poate lua amploare. Poate aduce prejudicii grave organizatiei daca nu este gestionata corect din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere al comunicarii.
Gestiunea crizei nu se poate improviza: dimpotriva, ea se întemeiaza pe evaluarea corecta a circumstanţelor şi pe stapanirea unor strategii adecvate de raspuns, strategii pregatite şi chiar experimentate cu mult timp inainte de declansarea crizei.
Sunt mai multe tipuri de situatii de criza, iar clasificarea lor este foarte importanta pentru identificarea strategiilor adecvate de gestionare. In literatura de specialitate pot fi intalnite urmatoarele criterii: cauze (factori interni ori externi, conjuncturali sau structurali), derulare in timp (bruste sau lente), amploare (superficiale sau profunde), nivelul la care actioneaza si consecinte (afecteaza personalul, clientii, partenerii, opinia publica etc.) s.a m.d. Mai remarc aici tipologia lui P. Rossart care propune o tipologie in care distinge crizele interne de cele externe – cele interne avand caracter revendicativ sau disctrucitv, iar cele externe datorandu-se unor factori naturali, catastrophe sau unor facori umani (vandalism, agresiuni, terrorism). In fine, Timothy Coombs, pe langa diferentierea intern-extern include in clasificari si aspectul intentionat-neintentionat.
E foarte important de ramarcat faptul ca subiectul ales de mine, referitor la o situatie de criza, are in centru un actor politic. Asta inseamna ca trebuie tinut cont de un anumit orizont informational si de intepretare, deoarece sfera politica beneficiaza de simboluri si limbaj propriu, ce se constituie in orizonturi de interpretare in care informatia este procesata intr-un mod specific!
Deformarile si erorile ce survin din modul de procesare a informatiei in interiorul orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deformarilor de imagine, determinand in unele situatii chiar rasturanri de imagine. Acest lucru este posibil datorita faptului sa imaginile sociale sunt o rezultanta a modului cum se receptioneaza si proceseaza informatia in spatiile sociale in care se construiesc imaginile.
Roger Mucchielli defineste imaginea ca “reprezentarea sau ideea pe care si-o formeaza indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ca urmare a receptarii unor informatii despre un obiect social. Si in cazul imaginii este vorba despre o opinie sau despre o atitudine ale caror radacini sunt pentru majoritatea irationale”.
Abordarea constructivista (J. Piaget), preocupata de structura si dinamica reprezentarilor, evidentiaza importanta componentelor complexe ale limbajului si gandirii pentru contruirea reprezentarilor si imaginilor. Acestea – reprezentarile si imaginile – apar in constiinta ca urmare a unei activitati psihice complexe, cu caracter constructiv, care vizeaza sinteza datelor senzoriale, reactiile si actiunile concrete ale indivizilor asupra realitatii.
Abordarile teoretice intreprinse de Serge Moscovici, J. Abric, W. Doise, situate tot in cadrul conceptiei constructiviste, sustin ca reprezentarile sociale sunt “un aparat evaluative, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi”.
Socilogul Abraham Moles afirma ca fiecare om are un sistem de referinta format din toate conceptele de baza rezultate din prelucrarea cunostintelor accumulate in decursul vietii si stocate in memorie, din opinii pastrate, din prejudecatile assimilate de mentalul individual de-a lungul timpului.
Asadar imaginea este considerata ca parte componenta a reprezentarii sociale, elementul ei stabil (nucleul) ce corespunde sistemului de valori compatibil culturii si normelor sociale date. Importanta imaginii este data de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor si la orientarea comuncarilor sociale in modalitati diverse: difuzare, propagare, propaganda. Iar imaginile sociale depend de orizontul informational in care se constituie. Altfel spus nu exista imagine in sine, exista imaginea unui om despre un obiect/eveniment social anume.
Un rol foarte important asupra formarii/pastrarii imaginii sociale il are mentalitatea publicului respectiv corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, sistemelor de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarilor sociale.
In fapt, sistemul nostru de referinta este cel care ne determina sa avem o anumita imagine. Si daca am asemui aceasta imagine cu, sa zicem, „un ecran” pe care se reflecta fenomenele exterioare, informatiile sau deciziile pe care le luam la un moment dat, atunci „ecranul” este mai mult sau mai putin dens, mai mult sau mai putin ordonat, mai bogat sau mai sarac, in functie de cunoastintele acumulate, de nivelul intelectual, de gradul de cultura si de experienta a persoanei respective.
In momentul in care suntem confruntati cu o „informatie-stimul”, aceasta se reflecta in sistemul propriu de referinta, iar in urma procesarii rezulta o opinie, o atitudine, o imagine.
Este interesanta de remarcat aici parerea socilogului francez Gustave LeBon care crede ca opiniile sunt bazate in prinicpal pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depinde exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc.
Gestionarea crizei de imagine, atunci cand la mijloc se afla un actor politic angrenat in cursa electorala, reprezinta in mod cert o provocare.
Deşi necesita multa munca, energie, creativitate, spontaneitate si presupune nenumarate riscuri care de asemenea trebuie asumate, in momentul in care apar roadele unei gestiuni de calitate, satisfactia reusitei compenseaza orice efort depus.

Contextul aparitiei crizei de imagine
La sfarsitul anului 2009, in Romania, se desfasoara campania electorala pentru alegerea presedintelui. In turul doi se gasesc doi contracandidati cu sanse aproximativ egale: din partea Partidului Social Democrat condideaza Mircea Geoana, iar din partea Partidului Democrat Liberal presedintele in functie Traian Basescu.
Sondajele electorale, care masoara intentiile de vot ale romanilor, ii prezentau pe cei doi semifinalisti la o diferenta foarte mica, practic in marja de eroare.
Dar favoritul in cursa pentru prezidentiale era in opinia specialistilor reprezentantul PSD, Mircea Geoana, datorita unei aliante politice strategice facute cu Partidul National Liberal, precum si datorita unei solutii “providentiale” pentru un guvern condus de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care ar fi fost in masura “sa scoata tara din criza”.
De cealalta parte candidatul PDL, Traian Basescu, incerca sa-si atraga voturi coalizand romanii impotriva unor “dusmani comuni”: mogulii de presa si comunistii.
In contextul anului 2009 patru evenimente fost decisive in alegerea presedintelui Romaniei:
1. filmul din campania electorala din 2004 in care presedintele loveste un copil. Le-a aratat romanilor un Traian Basescu pierdut, dezorientat. Dar şi un mogul razbunator. A legitimat, intr-o oarecare masura, discursul prezidential si poate ca a intors procente. Au reusit chiar sa il victimizeze pe presedinte. Legitimare, deci, şi a discursului anticomunist;
2. parteneriatul pentru Timişoara. O eroare de campanie, pentru ca Timisoara a intors armele împotriva liberalului Crin Antonescu şi a primarului Gheorghe Ciuhandu. Le-a oferit celor din PDL posibilitatea sa faca un subiect de presa care sa reaprinda (şi sa aduca în actualitate) în inima romanilor tema anticomunista (s-a pliat pe strategia anterioară a lui Basescu, prezentata mai sus). Posibil ca a adus nehotarîţi şi nonvotanţi la urne, pentru actualul presedinte;
3. dezbaterea televizata din turul al doilea. Per ansamblu, Traian Basescu a castigat confruntarea cu Geoană. Candidatul PSD a parut ca a venit nepregatit;
4. intalnirea lui Mircea Geoană cu SOV – amintita in acea dezbatere. I-a legitimat, înca o data, discursul lui Traian Băsescu referitor la moguli si l-a afectat pe candidatul PSD. Posibil ca a întors oameni spre actualul presedinte si ca a reusit sa aduca nonvotanti la urne.
Declansarea crizei de imagine a presedintelui Traian Basescu
Voi analiza unul dintre aceste evenimente decisive la alegerea pentru cea mai inalta functie in stat.
In seara zilei de 26 noiembrie 2009, un cotidian central - “Gardianul”, publica o filmare in care presedintele Traian Basescu pare sa loveasca un copil peste fata, in timpul unui miting electoral din anul 2004.
In momentul aparitiei acestei filmari, Traian Basescu se afla in postura de invitat la o emisiune a postului Realitatea TV. Pus in situatia de a comenta imaginile in care aparea lovind un copil, presedintele a evitat sa dea un raspuns ferm, nici nu a negat din capul locului, motivand ca nu-si aminteste evenimentul: “Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut copilul ceva? O fi spus ceva?”. El a promis totusi ca va prezenta un comunicat de presa dupa ce va revedea imaginile si dupa ce se va consulta cu toti cei care au fost prezenti la evenimentul respectiv.
In orele urmatoare presedintele a intrerupt orice comunicare cu presa si a intrat intr-o sedinta cu staff-ul de campanie, alimentand zvonurile in legatura cu filmul impricinat. Tacerea a pus serios la indoiala credibilitatea presedintelui, iar in acest timp toate televiziunile au preluat filmuletul de cateva secunde de pe site-ul ziarului “Gardianul” si au inceput sa le ruleze in continuu.
Consecintele unei astfel de crize de imagine ar fi dezastruoase, profunde, mai ales in situatia in care la vot urma sa se prezinte un numar foarte mare de nehotarati, iar timpul pana la finalul campaniei era destul de scurt.

Tipul de eveniment care a declansat criza de imagine
Dezvaluirea facuta de cotidianul “Gardianul” a fost una neprevazuta, dar caracterul ei a fost unul intentionat. Staff-ul de campanie al presedintelui Traian Basescu, coordonat de un proaspat membru PDL, Sever Voinescu, desi “avertizat” de niste declaratii incriminatoare premergatoare ale unuia dintre “mogulii” atacati de presedinte – Dinu Patriciu, a fost luat complet prin surprindere.
“Mogulul” Dinu Patriciu si-a amintit “intamplator”, cu o zi inainte de aparitia filmului, de un eveniment neplacut din anul 2004, cand l-a vazut pe candidatul de atunci al Aliantei D.A. – Traian Basescu, lovind un copil. Patriciu marturiseste ca a fost oripilat, dezgustat, ca a vrut sa dea totul in vileag, dar ca a fost convins de colegii sai sa nu vorbeasca impotriva candidatului comun la alegeri: “Nu-l voi putea ierta niciodata!”, comenta intr-o emisiune a Realitatii TV “mogulul”.
Traian Basescu a acceptat chiar sa participe la emisiunea uneia dintre televiziunile pe care le-a criticat cu consecventa, pentru ca apartinea unuia dintre mogulii atacati frecvent de presedinte, Sorin Ovidiu Vantu. Iar filmuletul pregatit de realizatorul TV l-a surprins pe presedinte, care n-a avut curajul sau inspiratia sa nege hotarat, ci a incercat sa caute justificari pentru gestul de a lovi un copil. Explicatia conform careia nu-si aminteste acest incident starneste automat alte intrebari: presedintele recunoaste ca e capabil de un asemenea gest? Ar lovi un copil pentru ca apoi sa nu-si mai aminteasca? E accetabil sa lovesti un copil pe care nici macar nu-l cunosti? Cat de des face asta daca nu-si mai aminteste cand a facut-o ultima oara asta? s.a.m.d.
Evenimentul arunca o imagine negativa atat asupra caracterului si mentalitatii presedintelui, care ar trebui sa fie un model de urmat, dar si asupra credibilitatii sale, pentru ca nu reuseste sa fie convingator cand spune ca nu-si aminteste un astfel de eveniment neplacut. Iar imaginile il prezinta pe Traian Basescu intr-o ipostaza de neacceptat, mai ales acum, de la inaltimea functiei de presedinte de stat.
A fost nevoie urgenta de o consultare rapida la sediul de campanie al partidului, in care sa fie pusa la punct strategia de comunicare.
Interesant este ca multi dintre sustinatorii presedintelui au reactionat mai inati conform proverbului “Bataia e rupta din rai” si conform traditiei romanesti ca bataia are si un rol educativ, dar mai apoi s-a renuntat complet la aceasta varianta, mai ales ca era un copil strain, iar de “educatia” lui doar parintii ar avea dreptul sa se ocupe.
Altii au incercat minimalizarea gestului candidatului PDL, sustinand ca felul in care e facuta inregistrarea creeaza impresia unei lovituri zdravene, in timp ce in realitate probabil ar fi fost vorba despre o palma sau despre o usoara impingere a copilului.
Unii comentatori au opinat chiar ca dupa ce l-a “altoit” pe copil popularitatea presedintelui n-a scazut deloc, deoarece acesta denota un character darz, iar la poporul roman “unde da presedintele creste”.
In orice caz accidentul a beneficiat de o larga expunere in mass-media, unii specialisti sunt de parere ca de prea multa expunere, motiv pentru care strategia de comunicare trebuia musai sa includa mai multe masuri pentru indreptarea ori salvarea imaginii prezidentiale.

Obiectivele strategiei de comunicare:
- Negarea autenticitatii filmarii si furnizarea de dovezi;
- Repetarea, drept argument definitoriu, a caracterului intentionat al declansarii crizei de imagine (alegerea momentului vorbeste de la sine despre intentia atacului la imaginea candidatului PDL);
- Repetarea, drept argument definitoriu, a provenientei si “autenticitatii” necunoscute a casetei, care releva o “teorie ca conspiratiei”;
- Prezentarea presedintelui, in toate ocaziile, drept un parinte model, un aparator si sustinator al valorilor familiale, al femeii si copiilor – pastrarea reputatiei pozitive;
- Indicarea si atacarea adevaratului vinovat pentru aparitia in presa a filmarii compromitatoare;
- Strategiile suferintei prin victimizarea candidatului PDL in “razboiul” impotriva mogulilor.

Formarea unei strategii de imagine trebuie sa tina seama de factorii de ansamblu care definesc in acest caz situatia de ansamblu a candidatului la presedintie, situatiile favorabile care pot fi folosite de acesta si elementele din mediul social care ii sunt potrivnice.
Cei mai cunoscuti factori strategici, cu implicatii majore asupra rezultatului campaniei de gestionare a imaginii presedintelui, trebuie detaliati pentru o intelegere de ansamblu a situatiei (analiza SWOT).
Astfel punctele tari ale presedintelui sunt: imaginea “prezidentiabila” castigata in perioada cat a fost presedintele Romaniei, sprijinul neconditionat al PDL, capacitatea de a juca rolul impus de staff-ul de campanile (erou, luptator impotriva comunismului, victim etc.),
Punctele slabe sunt: lipsa unei reactii de negare ferma a respectivului accident, justificarile si precipitarea de moment, schimbarea strategiei de comunicare la diferenta de cateva ore, evitarea transanta a subiectului incriminat si trimiterea la emisiuni a sustinatorilor sai.
Opotunitatile: castigarea simpatiei publicului din postura de victima a unei inscenari, atragerea atentiei asupra puterii mogulilor din presa de care nimeni nu se poate feri si fata de care trebuie sa fim uniti pentru a-I invinge; legitimarea discusrului agresiv impotriva mogulilor si a comunistilor
Amenintarile: copilul lovit si familia acestuia, martorii la eveniment, alte inregistrari sau dovezi defavorabile despre eveniment; climatul care predispunea la glume pe seama caracterului “martial” al presedintelui; sensibilitatea fireasca a privitorilor la abuzurile impotriva copiilor, care nu se poate impaca deloc cu cea mai inalta functie in stat.
S-au folosit in continuare tehnici clasice de contruire a imaginii precum: utilizarea “efectului haloului” (utilizarea institutiei presedintiei pentru a pastra/curati imaginea presedintelui); rasturnarea imagologica (prin aducerea in prim-plan a valorilor sale familiale, si al celui “mai important reper moral” din viata sa: Maria Basescu), diferentierea imaginii, utilizarea unitara a multiplicatorilor de imagine (fosti angajati ai PDL ca Lucian Blaga si Felix Tataru, personalitati ca Sobi Csech, dar mai ales formatori de opinie din randul ziaristilor) etc.

Implementarea strategiei
Decizia consilierilor de campanie ai PDL nu a fost asadar simpla negare a evenimentului.
In conferinta de presa ulterioara aparitiei filmului presedintele si-a inceput discursul afirmandu-si rolul de parinte model, care contravine flagrant imaginilor prezentate in film. Traian Basescu afirma raspicat ca nu a lovit in viata lui un copil si aminteste fapte din perioada in care a fost edilul capitalei in care si-a dovedit iubirea fata de copii. Presedintele nu a detaliat evenimentul si a respins curiozitatea presei pe motiv ca nu-si aminteste clar ceea ce s-a intamplat.
Apoi presedintele Traian Basescu, in aceeasi conferinta de presa, a trecut la atacarea acuzatorului, indentificat in persoana “mogulului” Dinu Patriciu. Scopul? Reducerea credibilitatii acuzatiilor si reiterarea pericolului pe care-l reprezinta forta mediatica a mogulilor, fata de care nimeni nu poate fi in siguranata. Va ramane in acest sens proverbiala scena in care presedintele, umilit si cu lacrimi in ochi, il dezvaluie pe cel care i-a inscenat aceasta eveniment: “Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”.
Dezvaluirile presedintelui Traian Basescu au fost apoi completate de o serie de analize empirice ale filmului, pentru a dovedi ca este trucat. In acest sens au fost chemati analisti in imagine (Lucian Blaga si Felix Tataru, desi ambii lucrau pentru campania PDL), cascadorul Sobi Cseh (mai mult datorita popularitatii si simpatiei pentru presedintele Traian Basescu, comentariile sale fiind destul de modeste), precum si alti participanti la eveniment care puteau confirma nevinovatia. Discutiile in jurul „trucajelor” au cazut prin repetare in derizoriu, sintagma „pixelul albastru” intrand in limbajul de cotidian pe toata perioada campanei electorale.
Confruntat cu un val de acuzatii din partea mai multor adversari politici, care speculau pe seama caracterului nestapanit si uneori brutal al presedintelui, indicand drept victime chiar pe sotia presedintelui, strategia staff-ului prezidential a fost redactarea unei scrisori deschise - semnata Maria Basescu, in care consoarta presedintelui „batea obrazul” celor care si-au permis sa-i acuze sotul de violenta domestica.
E interesant de mentionat dupa castigarea alegerilor, presedintele Traian Basescu a recunoscut ca-si amintea perfect despre evenimentul din filmul incriminator, cu anumite nuantari insa, dar ca strategia “pierderii temporare a memoriei” a fost cheia succesului: "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".
O alta strategie demna de mentionat este implicarea foarte consistent in dezbateri a purtatorului de cuvant al presedintelui, Sever Voinescu, si protejarea in acest fel a presedintelui de intrebarile incommode pe acest subiect. Atitudinea purtatorului de cuvant putea fi mai ferma, mai categorical, el respectand cu strictetea profesionistului in relatii publice toate deciziile luate in interiorul staff-ului de campanile. A fost de altfel singurul purtator de cuvant implicat atat de vizibi in campania electorala , iar efectul a fost cu certitudine unul benefic.

Tipuri de mesaj
Primele cuvinte ale presedintelui Traian Basescu, in emisiunea Realitatii TV au fost: “Va asigur ca o sa ma uit si o sa va dau o explicatie. Dar zice copilul ceva? A spus ceva urat?... Lasati-ma sa ma consult cu cei care au fost cu mine si o sa dau o explicatie publica… Nu stiu daca nu cumva acel copil i-a vorbit urat femeii sau… nu-mi dau seama".
Din acest moment presedintele a trebuit sa schimbe stilul abordarii subiectului. Presedintele Traian Basescu a adus probe in sprijinul dragostei pe care o are pentru copii, evitand totodata sa nege explicit evenimentul (probabil din teama aparitiei altor imagini incriminatoare, dar si pentru a nu da apa la moara celor care il acuzau déjà ca si-a schimbat fundamental atitudinea la diferenta de numai cateva ore): "Vreau sa incep cu o precizare. Niciodata in viata mea nu am lovit un copil. Nu i-am lovit, nu i-am batut. Pe caseta, vad o femeie disperata cu care vorbeam si un copil care rade dupa ce se da inapoi. Nu cred ca un copil lovit rade si nu isi pune mainile pe fata. S-a ajuns prea departe cu campania murdara. Arata disperare (...) In ceea ce ma priveste, as vrea sa-i aduc aminte domnului Patriciu si celor care speculeaza - precum domnul Ponta, caruia i-am tinut copilul in brate - vreau sa le amintesc ca, din dragoste pentru copii, cand eram ministru al Transporturilor, am sacrificat un hotel al Metrorexului pentru a pune niste copii la adapost”.
De cealalta parte mesajul specialistilor a fost unul ferm. Si anume ca este vorba de un trucaj. Iar elementele care demonstreaza acest lucru sunt miscarea anormala a mainii presedintelui, reactia copilului care rade in loc sa planga cand este lovit si “pixelul albastru” de pe chipul copilului imediat dupa ce este lovit.
Primul mesaj vine de la staff-ul de campanile, prin intermediul patronului GMP, Felix Tataru, cu care PDL a colaborat la campania din 2004 si la evenimentul incriminat: “Ca om de televiziune pot sa va spun ca, luand si uitandu-ma frame cu frame, este un gest ordinar pe care cineva l-a facut foarte bine, cu mare maiestrie, e un trucaj de foarte, foarte joasa speta. Sunt revoltat. Evident, sunt implicat emotional in toata povestea asta". […] “Puteti sa rugati dvs pe un om din montaj sa ia frame cu frame si o sa vedeti si un frame lipsa, si cum se transforma culoarea de pe fata copilului si o sa vedeti si un frame lipsa in momentul in care zvacneste mana”.
Un alt expert este regizorul Lucian Blaga, care a explicat jurnalistilor pe un ecran stop-cadre din filmuletul cu evenimentul din 2004 si a precizat ca sunt urme de trucaj in ceea ce priveste barbia femeii, unde "apar pixeli in decupaj", o ingrosare a barbiei. De asemenea, a invocat faptul ca miscarea mainii presedintelui nu este continua si ca pe umarul presedintelui a fost folosita o "masca", un procedeu folosit in editarea video. Regizorul nu se bucura de o mare credibilitate, atunci cand se afla ca a lucrat si el la organizatia PD sector 2.
Ideea derularii imagini frame cu frame a fost una utila, pe moment cel putin, calitatea slaba a filmului permitand multe speculatii. La aparitia filmului in calitate HD insa, observatiile s-au nuantat. S-a comentat in special pe tema culorii neobisnuit de albastre a fetei copilului cand aparent a fost lovit, dar si in legatura cu viteza apreciata drept neobisnuita a mainii presedintelui PDL cand loveste copilul. S-a realizat si un calcul matematic aparent de necontestat “Distanta pe care se deplaseaza pumnul in cele doua frame-uri succesive (dintre care s-au scos frame-urile cu pricina) este de approximativ 60 cm, adica 0.0006 km. Timpul dintre cele doua fotograme este de 1/24 secunde = 0.041667s, adica 0.0000115 ore. Viteza pumnului lui Basescu = distanta/timp = 0.0006 km/0.0000115 ore = 52km/h. Recordul maxim de viteza inregistrata a unui pumn de boxer a fost de 50km/h”. Cine sa conteste rationamentul matematic propus intr-o emisiune de televiziune de reprezentantul PDL, reputat om de stiinta, Daniel Funeriu?
De o mai mare credibilitate s-a bucurat insa renumitul cascador roman Sobi Cseh: "E un trucaj ordinar. Se vede din poziţia braţului domnului Băsescu. Privirea e în jos, i-au scos braţul o secundă, apoi l-au pus. Se vede că i-a mişcat capul copilului. Cel care a montat scena i-a mişcat copilului capul pe spate. Uitaţi-vă la lungimea segmentelor braţului. Nu poate avea bratele atat de lungi", subliniază Sobi Cseh.
"De când cu computerul poţi să faci orice. Dacă un erou nu-ţi dă satisfacţie, poţi să-i faci orice. Poţi să faci orice şi să nu se prindă nimeni. Poţi să-l faci să intre prin mulţime şi să se bată. Doar specialiştii ar ştii. Uitaţi-vă la privirea preşedintelui, e în jos, mâna e poziţionată altfel. Poţi face un trucaj cu minimum de deformare a imaginii. Am mai văzut astfel de cazuri, şi când cu moartea lui Erbaşu, când se făceau tot felul de reconsituiri şi procurorii nu luau în considerare aceste analize", a mai spus cascadorul.
Un rol extrem de important l-a avut, asa cum explicam mai sus, purtatorul de cuvant din campania prezidentiala a lui Traian Basescu, Sever Voinescu. Acesta a combatut cu succes si a aparat cauza si imaginea presedintelui, care a avut o evolutie mai degraba discreta pe perioada campaniei, mai ales dupa incident.

Canalele de comunicare cu mass-media si cu simpatizantii PDL:
S-au folosit indeosebi institutiile de presa care au dat dovada de simpatie fata de candidatul PDL. In presa scrisa in special Evenimentul Zilei si Romania Libera, iar in televiziune B1TV si apoi OTV.
Au fost evitate complet posturile “mogulilor”: Realitatea TV (unde a fost o singura data si a picat in capcana filmuletului compromitator), Antena 1-3 (unde a fost criticat furibund) si ulterior TVR (post acuzat de presedinte ca nu a raspuns promt dorintelor celor doi candidati de o confruntare televizata).
Prezenta la emisiunile televizate care il critica pe presedinte, mai ales dupa experienta de la Realitatea TV, nu mai e o optiune. Mai ales ca “trendul” in emisiunile electorale este dominat de prezentatorii “afectaţi” într-un mod personal de starea de fapt în discuţie în cadrul emisiunilor şi care îşi exprimă în fiecare secundă reacţia interioară la afirmaţiile interlocutorilor prin intermediul grimaselor şi rictusurilor faciale .
O alta metoda de a taia din elanul televiziunilor ostile au fost plangerile repetate la Consiliul National al Audiovizualului, desi, cea mai vehement anti-Basescu televiziune – Antena 1 si 3, a pornit o campanie chiar impotriva acestui organism care are rolul de a reglementa audiovizualul in Romania.
Difuzarea in mod repetat si insistent a imaginilor cu presedintele Romaniei lovind un copil, pe langa prejudiciile aduse, in mod paradoxal a avut si efecte neasteptate pentru initatorii demersului: a intarit impresia de “complot” impotriva presedintelui a unor forte oculte de care Traian Basescu a vorbit in continuu in campanie: moguli si comunisti, a starnit compasiunea. Rezultatul a fost o legitimare nedorita a discursului prezidential, despre fortele care pot pune stapanire pe Romania – mogulii Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vanru si Dan “Felix” Voiculescu, despre intoarcerea la trecut – a caror reprezentanti sunt “comunistul” Ion Iliescu si “coruptul” Adrian Nastase.
Datorita notorietatii presedintele Traian Basescu nu s-a deplasat foarte mult in tara, pentru intalniri directe cu alegatorii, asa cum se obisnuia, asa ca aceasta campanile electoral s-a castigat, respectiv s-a pierdut la televizor. De aceea o reactie potrivita la mesajele televizate, care il suspectau pe presedinte de reactii necontrolate si brutale, a fost decisiva. Pana la urma se pare ca succesul electoral s-a construit mai degraba pe erorile de comunicare decat pe competenta sau pregatirea politica si economica a celor doi candidati.

Redresarea imaginii presedintelui
Implicarea unor ONG-uri, care sa sesizeze neregulile comise de posturile TV care au transmis in continuu, un film despre a carui provenienta si autenticitate nu s-a aflat nici acum adevarul si sa comenteze aspecte privind deontologia profesionala a jurnalistilor care s-au pretat la un asemenea comportament.
ONG-ul ActiveWatch a sesizat CNA-ul cu privire la difuzarea repetata a imaginilor cu Traian Basescu lovind un copil, si a apreciat situatia ca fiind una tipica de manipulare electorala in defavoarea unuia dintre candidati.
Cotidianul „Gardianul” a fost acuzat ca a publicat imaginile fara a consulta pe cel implicat (oare era nevoie de o consultare? ar fi oprit presedintele difuzarea clipului? se temeau ziaristii ca institutii ale statului pot sabota demersul lor?), iar televiziunile in goana dupa senzational au preluat niste imagini despre care nu stiau nimic, nu le verificase autenticitatea (desi Alex Racoviceanu, unul dintre cei mai buni ziaristi de investigatie de la „Gardianul” era singurul „garant” al veridicitatii imaginilor).
Reactia presedintelui si a sustinatorilor era prezentata in acest timp la institutiile de presa pro-basesciene, pro-PDL, unde se incerca demontarea argumentelor contestatarilor. Acestea – OTV si B1TV nu se bucurau de aceeasi audienta si credibilitate ca posturile de stiri Realitatea TV si Antena 3.
ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei a monitorizat în intervalul 2 – 20 noiembrie, principalele emisiuni cu caracter electoral difuzate de posturile Antena 3, Realitatea TV si TVR 1. Rezultatele, obiective si echidistante bineinteles, au demonstrat: manipulare electorala, abateri deontologice, subiectivitatea moderatorilor emisiunilor electorale, lipsa dezbaterilor despre candidate si tentative de intimidare a mambrilor Consiliului National al Audiovizualului.
In plus o alta “hiba” remarcata la adresa tuturor posturilor de televiziune care au abordat acest subiect o reprezinta difuzarea imaginii fara sa blureze/mascheze chipul copilului, ceea ce inseamna încălcarea drepturilor copilului la imagine şi la viaţa intimă. Ba chiar televiziunile au dezvaluit si numele copilului si l-au chestionat pe acesta despre incident, dar si despre viata lui de familie.
Abaterile monitorizate de ActiveWatch au facut apoi obiectul unei scrisori deschise catre CNA.
Subiectul a fost repede uitat si evitat de presedintele statului. Nici de verificarea autenticitatii imaginilor de o institutie independenta nu s-a mai auzit nimic. Interesant este totusi ca, intr-un moment de sinceritate, ca amnezia prezidentiala era numai aparenta, Traian Basescu jucand acest rol tocmai pentru a minimaliza incidentul si pentru a nu favoriza escaladarea situatiei: "Ştiu că l-am impins pe copil, daca nu se grabeau si difuzau filmul cu trei zile inainte de alegeri, era mortal". Greu de spus daca sinceritatea post-alegeri a presedintelui nu a facut mai mult rau decat bine, dar aceasta ipostaza in care presedintele Traian Basescu face marturisiri clipind “smechereste” cu ochiul nu este una noua si pare sa fie in continuare una de succes.
Punctul final in recuperarea imaginii „curate” a presedintelui nu a fost, asa cum era de asteptat, un raport final cu analiza, realizata de o firma independenta, a autenticitatii filmarii. Discutiile in jurul autenticitatii filmarii au alunecat in zona rizibilului, discutiile interminabile in jurul „pixelului albastru” de pe chipul copilului devenind subiect de glume cotidiane. Pana la urma s-a preferat atacarea contracandidatului, a lui Mircea Geoana, cu aceeasi arma - adica tot printr-un filmulet, in care acesta parea ca primeste contributii financiare ilicite drept ajutor pentru campania electorala. Pentru a-si pastra aparenta de neimplicare in acest demers, aparitia imaginilor incriminatoare cu contracandidatul social-democrat a fost pusa pe seama tensiunilor din PSD. Strategia democrat-liberalilor a fost insa partial dinamitata de un membru PDL prea zelos, care, afland despre o astfel de caseta compromitatoare cu Mircea Geoana s-a luadat ca a vazut-o la sediul PDL. El a dedus se pare ca pe caseta ar fi imagini cu continut sexual explicit, si a lansat in spatiul public aceasta teorie, care s-a dovedit ulterior a fi falsa. Din fericire campania electorala, la acel moment, era deja incheata.

Scurta evaluare
Comunicarea de criza a staff-ului prezidential a fost un succes la urne, gafa presedintelui pare sa fi fost deja uitata si iertata, iar imaginea presedintelui e din nou intacta. Adevarul despre autenticitatea filmarii il vom afla, in spiritul glumelor prezidentiale, peste 50 de ani!

Bibliografie:
Coman Cristina, Comunicarea de criza. Tehnici si strategii, Polirom, Iasi, 2009
Coman Cristina, Relatii publice si mass-media, Polirom, Iasi, 2004
Coombs Timothy, Comunicarea de criza. O analiza a Institutului American de PR, partea a II-a, www.pr-romania.ro
Neculai Balan, Reprezentarile sociale – dezvoltari actuale, Revista de cercetari sociale, nr. 4, 1995
Roger Mucchielli, Psychologie de la publicite et de la propaganda, Librairies Techniques, Paris, 1970

Ion Barladeanu - pop art naiv?

2010-02-07T14:05:00.000-08:00

Ce au in comun Nicolae si Elena Ceausescu, Sergiu Nicolaescu, negresele goale, chinezii, craniile de om, steagurile cu stema comunista ori sovietiva, soldatii rusi si Ion Iliescu? Toate sunt “personaje” in opera artistului naiv Ion Barladeanu.
Dar in ce masura putem vorbi despe o “opera de arta” in cazul creatiilor acestui artist naiv, privat de o cultura artistica adecvata?
Nelson Goodman, filozof si critic de arta de talie internationala, sustine ca intrebarea corecta in filozofia artei nu se refera la “ce anume” face dintr-un obiect oarecare o opera de arta, ci “cand” devine un obiect o opera de arta. In opinia filozofului englez un obiect nu este o opera de arta in virtutea unei proprietati deosebite pe care o poseda, ci mai degraba felului in care este folosit, semnificatiei care i se acorda. Altfel spus obiectul pentru a deveni opera de arta nu trebuie sa detina intrinsec niste calitati deosebite, ci trebuie sa functioneze ca un simbol, intr-un anumit context.
Exemplul pe care-l gaseste Goodman pentru a-si sustine opinia este sugestiv: “un Rembrandt poate fi o opera de arta intr-un muzeu, dar nu daca este folosit pentru a inlocui un geam spart!”.
Creatiile lui Ion Barladeanu sunt cu siguranta dependente de un context istoric, social si cultural bine determinate. Este vorba despre “Epoca de Aur” a comunismului din Romania, dominata de figura conducatorului “mult iubit”, Nicolae Ceausescu. Forta creatiilor artistului consta intr-o ironie critica, subversiva, la adresa unui regim in care cenzura si politia politica vegheau la orice derapaj de la doctrina comunista. Curajul de a-l ridiculiza pe “cel mai iubit fiu al poporului” in ipostaze care mai de care mai caraghioase: pacient la spitalul de nebuni, umbland doar in lenjerie intima pe strada, adorat de negrese goale in dansuri ritualice, tabloul cu chipul sau folosit drept loc de urinat etc., era aproape de neconceput in perioada de dinainte de ’89. Marturie sta chiar lipsa unor altor astfel de creatii “underground” din acea vreme, care sa atenteze in vreun fel la “cultul” personalitatii dictatorului comunist.
Plecand de la aceeasi intrebare a lui Nelson Goodman “Cand este arta?”, vom incerca sa definim si curentul pop-art, in care s-ar incadra creatiile artistului roman (fara ca el s-o stie).
Pop-art-ul a aparut in anii 60-70 in America si Anglia, intr-un context economic dominat de consumerism si unde cultura de masa devenise un fenomen dominant. Curentul s-a manifestat ca o reactie la arta abstracta si orice alte forme de arta de avangarda, la moda in acea vreme. Era o perioada de deschidere, de liberate, marcata de inceputul schimbarii de mentalitate si de inovarea cailor de exprimare artistic. Se renunta astfel la modalitatile mai serioase de a picta, apelandu-se in schimb la tehnici de producere in masa a creatiilor artistice, tema dominanta fiind cultura de masa si consumerismul.
Iar consumerismul nu este vazut ca un lucru rau, ci din contra, el este perceput ca fiind elementul ce ne uneste si pe care il avem cu totii in comun. Trebuie sa avem in vedere si faptul ca in anii aparitiei acestui curent America si Anglia se aflau la apogeul dezvoltarii economice, iar nivelul de trai ridicat le permitea sa ignore frivolitatile unui astfel de concept.
Pop-art-ul s-a dezvoltat asadar intr-un anumit context economic, in societatea de consum. In ceea ce priveste Romania, in anii ’60-‘70 curentul in arta romaneasca era “realismul socialist”. Totul era aliniat standardelor impuse de societatea socialista. Un artist de felul lui Ion Barladeanu era inrolat, indoctrinat cu “realitatea socialista” si s-ar fi ocupat probabil de prezervarea si augmentarea celui mai important “brand” din perioada comunista: imaginea conducatorului.
Revenind la intrebarea lui Goodman “cand este arta?” vom trece in revista cateva dintre caracteristicile esentiale care fac dintr-un obiect o opera de arta. Prima conditie ar fi ca obiectul sa indeplineasca o functie simbolica, definita prin intermediul unei teorii generale a simbolurilor. Goodman indentifica cinci simtome ale caracterului estetic, care functioneaza ca niste indicii: densitatea sintactica (cand diferentele cele mai fine ar constitui o diferenta intre simboluri), densitatea semantica (manifestata prin procurarea anumitor simboluri pentru lucruri care s-ar distrage prin diferentele cele mai fine), plenitudinea relativa ori saturatia (manifestata cand un numar comparative ridicat de aspecte ale unui simbol devin semnificative), exemplificarea (manifestata cand un simbol ar simboliza un esantion de proprietati pe care le-ar poseda literalmente sau simbolic), respectiv referinta multipla si complexa (manifestata cand un simbol ar manifesta mai multe functii referential integrate si aflate in interactiune directa si mediata). In aceste conditii felul in care ar functiona un obiect ca opera de arta ar putea explica felul in care acesta ar contribui la formarea unei viziuni asupra lumii, respectiv felul in care s-ar putea creea o lume.
Arta ar putea fi vazuta si ca o modalitate de descoperire, creare si largire a cunoasterii. Ea poate functiona ca “instrument de invatare” datorita puterii sale de mediere a informatiei, fara sa-si faca intotdeauna un scop din asta (coincidental).
Largirea intelegerii tine de imbunatatirea cunostintelor despre lume prin intermediul artei, mai curand decat testarea corespondentei dintre dintre unitatea formei si a continutului in arta si lumea reala pe care o experimentam. Arta poate ilumina un anumit gen de experienta prin determinarea sensibilizarii si constientizarii diferitelor situatii experimentale. Altfel spus putem invata din fapte de imaginatie, din experimente mentale, cat si din situatii contrafactuale, din experiente directe si marturii (se face apel la imaginatie, constructie fictionala dar si la intrebuintarea cunostintelor). Pe de alta parte “arta ca mesaj” poate foarte usor sa se transforme in propaganda, atunci cand este promovat abil un punct de vedere. Goodman apreciaza insa ca educatia artistica ne salveaza, ea asigurand o intelegere reflexiva a credintelor. Si este cert ca largirea intelegerii si cunoasterea prin intermediul artei sunt mai bine vazute decat tratarea artei doar ca “entertainment”(divertisment) sau “expresie a emotiilor”.
Demersul artistic, in viziunea lui Goodman, este inteles asadar ca o forma de de investigare si adecvare, de traire, identificare si situare a omului intr-o lume care tinde sa se creeze permanent.
Creatiile lui Ion Barladeanu raspund de minune exigentelor unei interpretari de tip simbolistic, avand totodata forta unei veritabile „marturii” despre perioada totalitarista, filtrata de ochiul fin si plin de umor al artistului.
Conceptia artistica a lui Barladeanu este opusa tabu-urilor din societatea comunista si se sprijina pe sursele imediate de inspiratie, pe elementele obisnuite si usor de recunoscut de oricine din societatea romaneasca. Dar toate aceste elemente creeaza o atmosfera specifica din care nu lipseste umorul, declansat de amestecul paradoxal de elemente completamente diferite, care descriu intr-o oarecare masura posibilitatea realului, dar si a imaginarului.
Artistul a inceput cu desene BD, a trecut apoi la un fel de suprarealism pop excentric, unde mixa desenul cu elemente de coalaj. Dar apoi creatiile sale au devenit mai sintetice si mai simple. Maturizarea tarzie a artistului naiv a insemnat folosirea exclusiva a colajelor din reviste si ziare, intr-o maniera mai simpla, minimalista chiar, daca ne pozitionam fata de perioada suprarealista.
Desi nu toate tablourile lui Ion Barladeanu au incarcatura politica, artistul a aratat o atentie predilecta fata de simbolurile comuniste: dictatorul, insemnele oficiale, tarile “infratite”, sloganurile comuniste etc. si nu a ratat nicio ocazie de a arunca in aer imaginea oficiala. Asa cum el insusi recunoaste tablourile sale sunt un film, iar el este regizorul, astfel incat toate detaliile colajelor sale sunt foarte importante pentru contextualizare.
Primul tablou pe care il voi analiza il prezinta pe dictatorul Nicolae Ceausescu incadrat de trei tinere negrese, care danseaza in jurul sau goale. Cele trei femei, cuprinse de frenezia dansului si cazute intr-un fel de adoratie, par a fi parte a unui ritual prin care isi arata veneratia fata de dictatorul roman – Ceausescu, un zeu pagan!
In fundal se observa si simboluri ale culturii islamice (moschee) “cucerite” si ele de “cultul” irezistibil al lui Nicolae Ceausescu, asa dupa cum arata drapelul national infipt demonstrativ intr-unul dintre turnuletele moscheii.
Mai trebuie remarcat ca in tablou nu apare niciun element national sau crestin. De unde am putea intelege ca “mitul”, “cultul” dictatorului roman este prea “grandios” pentru a incapea intre granitele nationale. Dorinta dictatorului de a fi adulat de cele mai departate si cele mai diferite culturi, grandomania sa proverbiala par a fi trasaturile pe care creatorul a incercat sa le sublinieze, dand dovada si de mult umor.
Al doilea tablou prezinta o intalnire intre doi dictatori, cel roman sic el chinez, in fata unei mari multimi de oameni care ii adulau inarmati cu stegulete multe, rosii, in maini. Aceasta “mare adunare nationala” este una formata din chinezi, dupa cum arata casutele construite in stil chinezesc si portretele mari ale dictatorului chinez lipite pe ele. Nu lipsesc nici drapelele nationale romanesti, “infratite” cu cele rosii cu binecunoascutele insemne comuniste: secera si ciocanul.
Cei doi dictatori sunt secondati de oamenii lor de incredere, probabili oamenii numarul doi in stat. Daca figura locotenentului chinez nu se poate distinge din cauza pozitiei capului, observam “figura” plina de adulatie a “secundului “dictatorului roman: Ion Iliescu! (de unde deduce ca acest tablou a fost facut dupa revolutia din ’89)
De la o asemenea intalnire “epocala” nu poate lipsi presa. Reprezentantii mass-media sunt si ei aproape si starnesc instantaneu nedumerirea privitorului: nu sunt albi, nici galbeni… sunt negrii.
In mijlocul tabloului putem observa si un boboc de floare: o lalea rosie care, nu fara o nota de ironie, are rolul de a “indulci” si mai mult atmosfera de “pace si prietenie” intre popoarele prietene. Mesajul de pace apare scris si in limba romana (majoritatea inscrisurilor sunt in chineza), pe fundal rosu: “Sa inceteze cursa inarmarilor!”. Acum ne apare clar si “cheia” intalnirii dintre cei doi “mari” oameni politici: asigurarea pacii pe pamant!
Al treila tablou il are in centru pe Nicolae Ceausescu aratandu-si palmele privitorilor, precum Iuda isi arata palmele “curate” multimii. Doar ca palmele dictatorului nostru sunt rosii, ca sangele. Palmele patate ale dictatorului, precum si craniul ireal, ascuns putin in spatele sau, ne arata parca o recunoastere a vinovatiei, a crimelor comise de regimul comunist si de “marele conducator”.
In jurul dictatorului mai apar patru personaje, dintre care il recunoastem pe marele actor si regizor roman Sergiu Nicolaescu, un soldat rus, o actrita tintind cu pusca spre Ceausescu si in fine un ziarist imbracat, cel putin curios, in costum national. Fotogtraful este singurul dintre cei patru care pare a fi neinarmat.
Drapelul national cu stema Republicii Socialiste Romania si steagul rosu cu insemenele comuniste nu lipsesc nici ele.
In acest tablou mai merita remarcate, apropos de elementele specifice pop-art-ului, elementele ce tin de tehnica (armele din perioade diferite, aparatul de fotografiat si avioanele), de cinematografie (cei doi actori desprinsi direct dintr-o secventa de film), celebritatile (Nicolae Ceausescu si Sergiu Nicolaescu) si la capitolul ciudatenii - craniul, prezent in mai multe lucrari ale artistului.
Scena de la aeroport ne sugereaza evenimentele create in jurul venirii sau plecarii demnitarului roman, soldate intotdeauna cu declaratii de presa si mesaje trimise poporului despre rezultatele nemaipomenite sau obiectivele ambitioase ale calatoriei in strainatate.
Scena mai poate fi interpretata si ca o executie publica a dictatorului (observam atentia pe care fotograful o acorda evenimentului, dar si hotararea pe care o arata cei doi actori care par sa-l fi incoltit fara scapare pe dictator).
In fine, ultima poza ne prezinta o scena intr-un cimitir. Printre mormintele din piatra observam unul pe care apare chipul dictatorului, alaturi de un epitaf:”Sa urce natiunea spre communism in zbor!”. Este chiar mormantul dictatorului (asa cum l-a imaginat artistul), care nu are insa nimic glorios, maret, nimic care sa aminteasca de “cel mai iubit fiu al poporului” in afara de epitaful comunist. Atmosfera este una comuna, obisnuita, care nu are nimic de-a face cu maretia ipocrita a “Epocii de Aur”, ce se sfarseste odata cu dictatorul. Moartea il face egal cu toti, il cufunda inapoi in anonimat.
Regasim elementele din celelalte tablouri pe care le-am analizat: soldatul, craniul, si cele doua drapele “infratite”. Mai apar in colaj un schelete, un preot ducand o cruce si cateva lumanari aprinse, toate ducandu-se cu gandul la moarte.
Banalitatea scenei de la mormantul dictatorului arata, pe langa ura “de moarte” a artistului pentru Nicolae Ceausescu, si dorinta sa de a vedea “cultul” dictatorului si “Epoca de Aur” disparand odata cu el. Fara flori la mormant, fara oameni sa-l jeleasca, fara monumente mortuare, doar cu niste lumanari, la fel ca toata lumea.Mesajul protestatar transmis de Ion Barladeanu prin lucrarile sale este unul narativ, artistul incercand sa spuna o mica poveste in fiecare din tablourile sale. Doar cu o foarfeca, cu niste ziare si lipici Ion Barladeanu recontextualizeaza personajele, evenimentele si dand dovada de o intutitie de mare artist, transforma un moment istoric de trista amintire in opere actuale pline de forta si de umor.

Noi ce-am facut cu libertatea noastra?!?

2009-12-28T00:27:00.000-08:00

O televiziune repeta cu obstinatie zilele acestea o intrebare, prilej de reflectie serioasa la valorile si "castigurile" perioadei post-decembriste : "Voi ce-ati facut cu libertatea voastra?". Hai sa ne gandim…
Imediat dupa anii '90 am plonjat cu capul inainte, din modestia linistita si conformismul economic al "epocii de aur", intr-un vartej al materialismului grosolan si exagerat. Banul si acumularea de bunuri materiale ne-au transformat viata intr-o cursa nebuna, care ne consuma consistent si neintrerupt existenta. Nu mai e timp pentru altceva iar, conform "doctrinei" capitaliste, oricum nu e nimic mai bun de facut.
Daca in comunism paream sa fim cu totii la fel in hainele noastre gri, saracacioase si numai anumite calitati intelectuale sau umane (generozitate, curaj, ura etc.) ne deosebeau, iata ca in postcomunism exclusiv banii si reflexia lor: casele, masinile, hainele si accesoriile de tot felul ne definesc ca individ, ne valorizeaza, ne diferentiaza unii de altii.
Daca inainte de '90 prestigiul intelectualului - doctor, inginer, profesor – era invidiat si fara pret, zilele noastre au dat nastere unor veritabile caricaturi de modele umane. Sunt oameni a caror singura calitate este, de exemplu, aceea de a avea multi bani. Indivizii care cunosc sau sunt inruditi sau se iubesc sau fac sex (!) cu indivizi care au multi bani pot deveni la randul lor modele de urmat. Unii norocosi, care reusesc sa faca audienta la TV indiferent de mijloace, capata statutul de "vedete" de televiziune. Apoi oamenii care, culmea, se intampla sa-i cunoasca pe acestia devin "faimosi" prin contaminare si automat "subiecte" pentru revistele colorate s.a.m.d. Nu-i asa ca acum cativa ani parea de-a dreptul caraghios?

(Stiti povestea cu individul care a venit la OTV si a vrut sa fie invitat la emisiunea lui Dan Diaconescu, pe motiv ca este tatal fetei care apare pe ambalajul sapunului LUX??)

Aceste noi "modele" umane nu au moralitate (felul in care au facut bani/faima este treaba lor si sunt evaluate pozitiv indiferent de suspiciunile care planeaza asupra lor (dupa principiul "fura si tu daca esti destept!"ori "tu de ce nu apari la TV?"), nu au studii superioare (pregatirea scolara, acolo unde este, apare numai pe hartie; unii sunt semi-analfabeti), nu au o cultura solida (traiesc in "rezent" si fac bani, mai e nevoie de altceva?) sau cel putin o oarecare deschidere catre sfera spirituala si asta nu-i descalifica, nu ii face mai putin vedete, mai putin "modele".
Pentru ca ceea ce au aceste personaje-vedeta din plin este o voluptate de a exhiba cele mai intime detalii ale vietii lor (chiar daca deseori extrem de banale) curiozitatii aproape bolnave ale "romanilor liberi". Ele starnesc invidia celorlalti prin bogatia strident afisata, prin traiul aparent lipsit de griji si, foarte important!, noile "vedete" nu uita niciodata sa puna "un pret corect" tuturor activitatilor!! Prin urmare orice cadou facut iubitei trebuie sa aiba pretul in euro, orice excursie presupune cheltuieli, care musai au darul de a starni ciuda celorlalti, orice "iubita" se autoevalueaza si este evaluata de "opinia publica" din perspectiva situatiei financiare a "iubitului" ei sau a cadourilor primite de la acesta. Atat de "ieftin" a devanit totul...
Sa reformulam un pic intrebarea-fundamentala de la care am plecat: Suntem cu adevarat liberi? Mai liberi decat inainte de '89? Cat de liberi suntem?
Hai sa ne uitam la copii nostrii, imbacsiti de publicitate, imbracati in aceleasi haine de firma, tunsi la fel, ascultand aceeasi muzica de la MTV si marsaluind cu totii spre mall-ul global!
Sa ne uitam si la noi (teoretic caliti in totalitarism) cum tanjim dupa viata goala, mediocra pana la imbecilizare, vaduvita de orice urma spiritualitate a vedetelor zilelor noastre si sa realizam in ce masura am devenit sclavii valorilor materiale, a banilor, a marfurilor si a serviciilor de tot felul. Sa ne dam seama ca, in final, oricat de buni am fi in cursa banilor, a bunurilor luxoase si a statusului social cat mai "inalt", niciodata nu vom putea fi indeajuns de satisfacuti. Pentru ca multumirea, nu poate fi gasita in zona aceasta, in "lucrurile" acestea. Sau ca s-o spunem altfel fericirea rimeaza mai degraba cu multumirea sufleteasca, ce-si are izvor in sentimentele profunde, nesofisticate, fundamental umane!
Fericirea e in lucrurile simple, cum bine spunea cineva, in lucrurile care nu sunt de vanzare. Multe dintre ele, paradoxal, sunt gratis! La fericirea dupa care tanjim nu putem avea acces doar prin intermediul banilor si a bunurilor materiale. Egoismul este bine hranit e adevarat, dar aceste "unelte" ale fericirii n-au ajuns sa fie mai importante decat fericirea reala, pe care nu fac decat s-o amane parca la nesfarsit?

Ideea de "calitate" a vietii, de a profita inteligent de timpul pe care-l ai, de a te bucura de lucrurile marunte, de a-ti ingriji sufletul (downshifting), iata ceva ce am uitat in capitalismul romanesc. Suntem atat de ocupati sa acumulam bani incat nu mai avem timp sa respiram, muncim e rupte. Ne luam doua, chiar si trei slujbe, am ajuns sa dam la o parte viata sociala si viata de familie in numele serviciului. Munca a capatat noi sensuri mistice, nu mai e vorba de a oferi familiei acoperis si mancare, vorbim acum de "mantuire" prin munca. Asa ca femeile muncesc si ele cot la cot cu barbatii, pentru ca "emanciparea sexelor" le obliga! In fata carierei totul devine desuet, sacrificabil si ne jucam unicul rol invatat atat de bine, incat imbatranim inaintea marii "premiere" a spectacolului vietii noastre, irosite de atata incordata asteptare...

Asa ca va indemn sa ne uitam inca o data la schimbarile petrecute in ultimii 20 de ani si va intreb: cat de grele sunt lanturile "libertatii" atat de greu castigate?

P.S.

Departe de mine de a preslavi comunismul, o molima nenorocita care ne-a zapacit creierele si ne-a facut sa traim vesnic cu frica in san! Dar daca atunci mai opuneam o oarecare rezistenta si oricum aveam scuza "sistemului", acum in frenezia capitalismului suntem neimunizati si neprevazatori. Care sa fie valorile fundamentale dupa care ne ghidam viata? Oare mai exista asa ceva?

Securitatea exista! La Telesport!

2009-12-10T01:13:00.000-08:00

Dupa 20 de ani de la revolutie securitatea traieste! Sau apucaturile securiste cel putin!
Astazi spre exemplu mi-a cazut in maini un mail, dat pe circuitul intern al unei televiziuni de sport - Telesport, in care era demascat un "tovaras" pe nume Stefan Tudor. Principala ocupatie a "tovarasului" se pare ca este redactarea de note informative catre Vlad Enachescu, pus sa pastoreasca din partea Realitatii TV acest post de stiri sportive.
Pe scurt "tovarasul" Stefan Tudor a trimis conducerii Realitatea TV un mail in care, asemenea turnatorilor de la SECU - si cu acelasi limbaj de 2 lei, isi desfiinteaza colegii, unul cate unul, cu mandria proletara a singurului om care stie adevarul.
Editori, redactori, reporteri, prezentatoare de la Telesport, cu totii cad pe rand rapusi de judecatile de valoare facute de acest personaj ce traieste din mizeria celorlalti colegi.
Partea amuzanta insa abia acum incepe! Un coleg "turnat" a intrat in posesia mail-ului cu pricina si, de pe un cont intitulat justitiar "vocea.telesport" a forward-at mail-ul tuturor colegilor mancati profesionist de fund de acest trist personaj.
Si ca degringolada sa fie totala se pare ca nu asistam la ultimul cuvant al "haker-ului":P. El a avertizat ca mai este posesia altor "note informative" trimise in format electronic la conducere, de alti "colegi". Ia uite cine s-a uitat la campania electorala! Ha ha ha!

Va prezint mai jos fragmente la intamplare din aceste veritabile note informative (greselile de exprimare si stangaciile inerente apartin "tovarasului" redactor de meserie Stefan Tudor):
despre un editor:"XX - este mai mult redactor decât editor; deşi înţelege foarte bine subiectele şi are o foarte mare viteză de reacţie, asta nu îl face neapărat un om care să editeze. Nu am foarte multe să îi reproşez – dacă la început am avut dispute pe problema programului, între timp s-a rezolvat şi mai ales a demonstrat că datorită vitezei de reacţie poate rezolva multe. Problema cea mare (şi, probabil, singura) este ce am scris încă de la început – nu este încă editor în adevăratul sens al cuvântului, însă ar fi un redactor de excepţie, mai ales că propune bune. Partea cu adevărat bună a apărut în ultimul timp – se uită acasă la jurnalele TLS şi mă sună să mai analizăm câte o ştire sau să îmi spună cum au abordat alţii acelaşi subiect iar asta arată interes."
despre un redactor: "XY - nu mă pot baza pe el; deşi este un om care poate mult, nu o demonstrează. Are probleme cu programul - vine târziu, pleacă devreme iar pauzele de ţigară sunt dese şi lungi - iar subiectele pe care tot el le propune, sunt tratate prost şi ştirea de multe ori trebuie rescrisă integral. A reuşit să se integreze foare bine în grup dar îi lipseşte profesionalismul"
despre un reporter:"XZ - este reporterul - problemă. Este de peste un an în Telesport şi încă nu a renunţat la apucăturile de ziar. Propune rar subiecte, le tratează greu şi prost, ratează subiecte pe care le prind toţi ceilalţi, întârzie la program, nu îşi face treaba până la capăt şi, în general, creează probleme cu tot ce face. Îi lipseşte total profesionalismul iar, în ultimul, timp singura motivaţie a fost „biciul” – cu ameninţări. Are deja din partea mea un avertisment"
despre o prezentatoare: " ZZ - are aceleaşi probleme ca şi YY. Până în urmă cu câteva săptămâni, aveam discuţii şi cu programul dar l-am rezolvat iar partea bună este că a început să fie atentă la jurnal şi chiar detectează eventuale erori. "
Mai este si categoria celor care n-au vrut sa-si dea demisia de la Telesport cand au fost facute restructurarile (nu li se mai platesc drepturi de autor), categoria despre extra: "încă nu ştiu cum ar putea fi de folos. Exceptând faptul că este sigură pe ea când citeşte prompterul şi că pune voci pe ştiri, altceva nu ştie ce să facă – nu ştie sport, nu ştie să scrie, are greutăţi în a alcătui până şi un crawl şi până acum câteva săptamâni când i-am impus să îmi trimită programul în fiecare săptămână avea şi la capitolul ăsta probleme. Ar fi o idee să o folosim la live-uri în jurnal dar trebuie să îi scrie cineva textele iar asta nu e posibil tot timpul".

Luati aminte la "tovarasul" Stefan Tudor! Da-i inainte tovarase! Ca inainte era mai bine!:D
P.S.
Pacat de greseala cu securitatea (culmea, cu securitatea :P) la mail! Sper ca asta sa nu-i incetineasca aplombul si cariera promitatoare ...de TURNATOR :D

spam politic

2009-12-02T00:50:00.000-08:00

Dear God,
so far, this year, you have taken away my favourite dancer, Michael Jackson, my favourite actor, Patrick Swayze, my favourite singer, Stephen Gately and my favourite actress, Farah Fawcett. Just so you know, my favourite politician is Traian Basescu!
Regards

Campioanele campaniei electorale - posturile de stiri

2009-12-01T23:19:00.000-08:00

Aproape de finalul campaniei electorale mai aruncam o privire la audientele inregistrate de televiziuni.
Daca in legatura cu primele doua locuri nu avem nici acum parte de surprize (rating: ProTv 3,2% si Antena 2,4%), urmatoarele doua locuri sunt luate si pastrate doua luni consecutiv ( ma refer aici la octombrie si noiembrie), de cele doua posturi de stiri: Realitatea TV cu audienta 1,6%, respectiv Antena 3 cu 1,2%.
Asadar, in lunile octombrie si noiembrie, Acasa TV se multumeste doar cu locul 5, loc pe care i l-a "suflat" la o diferenta foarte mica postului national TVR 1, care, desi are acelasi rating, are mai putini telespectatori.
Urmeaza in ordinea ratingului: Prima tv (1%), Kanal D (0,8%), National TV (0,8%) si OTV.
Interesant de observat (are legatura tot cu campania electorala) faptul ca in luna noiembrie s-au uitat la televizor mai multi romani decat in lunile septembrie si octombrie (audienta generala a crescut cu peste 2%). Capul de afis l-au tinut, asa cum era de asteptat, stirile politice.

Audientele televiziunilor in cifre

2009-11-12T02:06:00.000-08:00

Am aruncat deunazi un ochi mai vigilent pe audientele TV. La prima vedere nimic surprinzator. ProTv ocupa de 6 ani incoace primul loc, iar Antena 1 locul al doilea. De asemenea Acasa TV nu da semne sa piarda bronzul obtinut in 2008, dupa ce timp de 5 ani a stationat in afara podiumului, pe locul 4.
In restul plutonului confruntarea este insa acerba si imprevizibila. Postul national de televiziune, TVR1, un canal prin traditie de locul trei (anii 2003-'07) s-a prabusit brusc in 2008 pe locul 5, iar in 2009 continua sa piarda tot mai mult din audienta si pare sa devina o televiziune de pozitia 9-10. OTV nu mai e nici el ce era fara Elodia (vara trecuta ajunsese chiar pe locul 4, in media pe zi si locul 3 dupa Pro si Antena, daca ne referim la intervalul orar: 19-24 !). Unde mai pui ca intre timp pe piata a mai aparut un concurent de luat in seama, turcii de la Dogan cu al lor Kanal D.
Asadar lupta pentru locul al 4-lea, in anul de pomina 2009, se da intre :Realitatea TV, Kanal D, Prima TV, TVR 1 si, mare surpriza, Antena 3!
Surpriza e cu atat mai mare cu cat pana la inceputul anului acesta Antena 3 nu reusise niciodata sa depaseasca nici OTV-ul lui Dan Diaconescu, iar acum, pe sfarsit de an, sufla in ceafa Realitatii TV, marea favorita la locul 4!
E adevarat insa ca cifrele din aceste ultime luni nu sunt neaparat cele reale pentru ca, sa tinem cont de asta, campania electorala tulbura temporar preferintele telespectatorilor.

Badea, laptopul si maimuta in top 10

2009-11-12T00:07:00.000-08:00

Tocmai ce-am vazut in presa un clasament cu cele mai profitabile emisiuni de televiziune, in functie de veniturile aduse din publicitate. Pe primul loc a ramas, de anul trecut, Maruta cu "Happy Hour", care ne demonstreaza din nou ca "tigania" si prostul gust se vind inca foarte bine si la ProTV (4,5 mil euro). Vine tare din urma Madalin Ionescu ("reloaded" de la National TV) cu "Acces direct" (2 mil euro), o emisiune tabloid la Antena 1, care ar starni invidia si unui guru al "porcaielii" televizate, ca Dan Diaconescu. La egalitate in acest moment cu "Acces direct" este alta emisiune "plina de substanta", cea a lui Cabral si Mircea Solcanu. La naiba!
Cronica Carcotasilor (1,5 mil euro) si Divertis Mall (1,3 mil euro), emisiuni inteligente si muncite se gasesc si ele in clasament, dar putin mai jos, nebenificiind de aportul unor "vedete" cu mare audienta ca Nikita, Ogica, blonda lu' Bote, piticul porno etc.
Emisiunile lui Capatos sau Gadea nu o duc nici ele prea rau, dar nu reusesc inca sa intre in grupul "fruntaselor 10".
Merita remarcata emisiunea "In gura presei", care a reusit sa-si faca loc in top 10 (al doilea an consecutiv), in conditiile in care costurile de productie sunt aproape 0, iar veniturile din publicitate anul acesta sar binisor de un milion de euro (1,3 mil euro!). Emisiunea "one man show" a lui Mircea Badea cu un limbaj uneori usor vulgar, e adevarat, dar cu comentarii pertinente si ironii muscatoare, reuseste totusi sa inregistreze audienta foarte buna in principal din politica!!!! (Asta in conditiile in care cu toti suntem satui de politica si de politicieni. Ba s-a ajuns pana intr-acolo incat chiar un cotidian de traditie - Adevarul - a renuntat complet la pagina de politica...Se vede insa treaba ca in cazul lui Badea "omu' sfinteste locul")
Topul a fost realizat de "paginademedia.ro"si Next Advertising.

din seria "Circul Ororilor": "Sa tina minte, eu sunt o DIVA!"

2009-10-23T04:32:00.000-07:00

"Ciudateniile" care populeaza Circul Ororilor din Romania, de teapa lui Gigi Becali, a Columbenilor, Zavoranilor, Nikitelor s.a.m.d. nu se lasa duse cu una cu doua de pe micul ecran. Pana si cei mai potenti politicieni devin gelosi pe longevitatea neobisnuita a acestor personaje, care produc greata multor oameni decenti.
Mi-a intrat ieri in ochi un titlu de pe prima pagina a unui ziar gratuit. Celebra Oana Zavoranu (asa-i ca nu e nevoie s-o mai prezint?) se ratoia la o alta pitipoanca de teapa ei si isi incheia pledoaria furtunos cu concluzia "Sa tina minte, eu sunt o DIVA!". Mai e ceva de adaugat??
P.S.
Cat de curand o sa public un fel de manifest impotriva degradarii si tiganiei (in cel mai periorativ sens al cuvantului) televizate. Eu unul boicotez de ceva vreme toate emisiunile cu specific de pe Acasa TV, Antena, de OTV nu mai vorbesc. Schimbarea postului, indiferenta fata de "problemele" si "dezvaluirile senzationale" ale divelor din Romania, imi pare cea mai la indemana solutie pentru a pedepsi genul asta de presa (asta sa fie rolul "cainelui de paza al democratiei"?)

Starea natiunii

2009-10-23T01:29:00.000-07:00

La noi ca la nimeni! Toti politicienii se calca-n picioare sa-si asume raspunderea pentru propasirea tarisoarei, dar nimeni nu poarta raspunderea pentru halul in care tarisoara se prezinta la sfarsit de 2009...
Ne-au apucat oficial toate crizele: economica (americanii 's de vinaaaa, f...u-i in gura sa-i f...t!! Vama Veche:P), politica (draq mai stie cine mai conduce azi tarisoara?), sociala (toti sindicalistii vor in strada, dar nici ei nu mai stiu pe cine sa huiduie), si cum a spus ganditorul Gigi Becali criza morala (culmea, omu' are dreptate! - suntem "tara porno").
Imi amintesc ca o profesoara de PR incerca daunazi sa-mi explice ca strategia "full apollogy" (care inseamna asumarea intregii raspunderi pentru prejudiicile produse si adoptarea unor masuri compensatorii) poate avea succes si in politica. In ciuda anvergurii academice de necontestat, mi-am permis s-o tratez cu neincrederea unui om care timp de 3 ani a fost acreditat la Parlamentul Romaniei si la Cotroceni. In naivitatea ei doamna profesor nu reusea/nu dorea sa inteleaga resorturile amorale dupa care functioneaza mintea unui politician roman. Asa dupa cum nici politicienii tarisoarei, pe care au apucat-o toate crizele, nu reusesc sa inteleaga ca, uneori, a lua o decizie proasta pentru tine, dar buna pentru tara (orice ar insemna sforaiala asta), te defineste ca politician. Ha ha ha! Aveti dreptate, as fi un monument de naivitate numai sa pun problema in felul asta ...:P

Salt in blogosfera

2009-10-22T06:32:00.001-07:00

Astazi, 22 octombrie, sub presiunea fostilor colegi de liceu care au creat un blog in care sa interactionam, sa schimbam impresii si sa vedem poze din adolescenta, ghici ce? Mi-am tras si eu un blog!! Nu stiu sincer ce sanse de reusita are blogul acesta al meu, daca ma gandesc ca inca "din frageda pruncie" mi-am propus de mai multe ori sa-mi fac un caiet cu insemnari. Adik un jurnal dintr-acelea in care sa povestesc chestiile marunte care mi s-au intamplat pe parcursul zilei, gandurile ori parerile mele referitoare la cutare sau cutare aspect. Cu regret marturisesc ca atunci n-am reusit.
De aceasta data promit ca voi incerca sa public mai des unele dintre impresiile mele si ma voi stradui totodata ca acele probleme sau framantari acute (nu sunt, inca, suficient de blazat) pe care vi le prezint sa fie cat mai interesante. Cu degetele incrucisate pasesc cu dreptul in blogosfera !!! :D