Vara asta mi-am petrecut concediul in Ucraina. Stiam din capul locului ca nu e cea mai exotica, nici macar cea mai ofertanta destinatie, dar m-a atras mult ideea de a vizita zonele romanesti.
Cu teama comunismului cuibarita inca undeva in suflet am pornit in lunga calatorie cu trenul din Bucuresti spre Cernowsky, adica Cernauti. N-am avut tren direct si a trebuit sa trecem granita cu traficantii de tigari (singurii care mai faceau drumul acesta si cand inundatiile taiasera toate legaturile cu Ucraina), asa ca am tremurat serios la granita. Dar peripetiile acestea le las pe altadata...
In acest post am simtit doar nevoia sa imi exprim primele impresii despre ce am vazut in Ucraina, dar si despre romanii care traiesc aici. Pentru ca asa cum ma asteptam romanii din Ucraina (majoritatea cu rude numeroase prin Siberia in urma deportarilor) sunt mult mai patrioti decat cei cu care ma intalnesc eu zi de zi. Sunt mult mai uniti si au un suflet extraordinar! (Si cand te gandesti ce romani "exportam" in Europa de Vest). Si m-a mirat si faptul ca erau la curent cu tot ce se intampla in tara. De fapt prima conversatie pe care am avut-o in Novoselita (Noua Sulita) a fost in legatura cu probabilitatea rasturnarii guvernului Boc, la prima motiune de cenzura din 2010.
Lucrul care m-a izbit cand am intrat in Cernauti au fost castelele in care locuiesc ucrainienii. Nu este deloc o figura de stil !! Cele mai extravagante vile din Romania arata jalnic pe langa adevaratele castele din periferia orasului Cernauti. Doar meterezele mai lipsesc... Cat priveste Cernautiul, orasul este un monument. Din pacate nu foarte bine intretinut, dar inca mai are ceva parca din maretia Imperiului Austro-Ungar de altadata. O Viena sau o Budapesta in varianta rusa:P
Ucrainienii au nivelul de trai destul de scazut (daca nu-i punem la socoteala pe mafiotii care colcaie prin Cernauti), sensibil mai jos decat al nostru, insa tin se pare foarte mult la casele cu etaj de dimensiuni cat mai mari, pe care o sa le vezi si in cele mai modeste sate. In schimb masinile te poarta inapoi in timp. Am vazut masini care nu se mai gasesc nici prin muzee, iar ce m-a fascinat a fost omniprezenta masinilor Lada. Nu va mint si nu exagerez deloc cand spun ca aproape jumatate din masinile pe care le-am vazut pe strazi erau Lada si Moskvici. Ucrainienii mi-au explicat ca sunt cea mai buna alegere pentru drumurile lor. Ahh, acum mi-am amintit, drumurile sunt un cosmar! Prin comparatie Romania este raiul drumurilor, asa ca imaginati-va cum e in Ucraina!! Numai un cascador profesionist ar avea curajul sa se plimbe cu transportul in comun prin centrul orasului Cernauti fara sa se tina cu ambele maini de bara sau de scaun. Va spune un om patit!
Am vizitat liceul din Cernauti unde a invatat Eminescu, dar i-am admirat si statuia din parcul Shevchenko (poetul, nu fotbalistul), m-am plimbat prin Universitatea din Cernauti care arata extraordinar (m-am dat drept student ca sa pot intra) si m-am plimbat pe ulitele din Novoselita unde se vorbeste o ruso-ucrainiano-romaneasca din care nu mai intelegi nimic...
Dimineata mancam un fel de coliva (ce s-au mai tavalit de ras cand i-am intrebat daca e coliva, de fapt era hrisca), dovlecei preparati in toate modurile posibile, salata de varza cu ceapa, vinete si tot felul de legume peste care puneam smantana. Dupa amiaza am mancat saslac (si turcii au asa ceva) sau faimoasele plimini, facute din vanat. Seara pepeni si o luam apoi de la cap cu legumele, dar si peste oceanic si faimoasele icre negre si rosii (sa gaseau peste tot, chiar si la conserva)... O, si sa nu uit, nicio masa fara ... vodka! Multa vodka, ca pe apa, in loc de apa :P
Am venit cu inima indoita si bantuit de fantomele comunismului, dar am descoperit aici oameni exceptionali, cu o credinta nemarginita in Dumnezeu si in poporul roman. Mi-a fost putin rusine ca eu am inceput deja sa-mi pierd credinta in compatriotii mei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu