O televiziune repeta cu obstinatie zilele acestea o intrebare, prilej de reflectie serioasa la valorile si "castigurile" perioadei post-decembriste : "Voi ce-ati facut cu libertatea voastra?". Hai sa ne gandim…
Imediat dupa anii '90 am plonjat cu capul inainte, din modestia linistita si conformismul economic al "epocii de aur", intr-un vartej al materialismului grosolan si exagerat. Banul si acumularea de bunuri materiale ne-au transformat viata intr-o cursa nebuna, care ne consuma consistent si neintrerupt existenta. Nu mai e timp pentru altceva iar, conform "doctrinei" capitaliste, oricum nu e nimic mai bun de facut.
Daca in comunism paream sa fim cu totii la fel in hainele noastre gri, saracacioase si numai anumite calitati intelectuale sau umane (generozitate, curaj, ura etc.) ne deosebeau, iata ca in postcomunism exclusiv banii si reflexia lor: casele, masinile, hainele si accesoriile de tot felul ne definesc ca individ, ne valorizeaza, ne diferentiaza unii de altii.
Daca inainte de '90 prestigiul intelectualului - doctor, inginer, profesor – era invidiat si fara pret, zilele noastre au dat nastere unor veritabile caricaturi de modele umane. Sunt oameni a caror singura calitate este, de exemplu, aceea de a avea multi bani. Indivizii care cunosc sau sunt inruditi sau se iubesc sau fac sex (!) cu indivizi care au multi bani pot deveni la randul lor modele de urmat. Unii norocosi, care reusesc sa faca audienta la TV indiferent de mijloace, capata statutul de "vedete" de televiziune. Apoi oamenii care, culmea, se intampla sa-i cunoasca pe acestia devin "faimosi" prin contaminare si automat "subiecte" pentru revistele colorate s.a.m.d. Nu-i asa ca acum cativa ani parea de-a dreptul caraghios?
Imediat dupa anii '90 am plonjat cu capul inainte, din modestia linistita si conformismul economic al "epocii de aur", intr-un vartej al materialismului grosolan si exagerat. Banul si acumularea de bunuri materiale ne-au transformat viata intr-o cursa nebuna, care ne consuma consistent si neintrerupt existenta. Nu mai e timp pentru altceva iar, conform "doctrinei" capitaliste, oricum nu e nimic mai bun de facut.
Daca in comunism paream sa fim cu totii la fel in hainele noastre gri, saracacioase si numai anumite calitati intelectuale sau umane (generozitate, curaj, ura etc.) ne deosebeau, iata ca in postcomunism exclusiv banii si reflexia lor: casele, masinile, hainele si accesoriile de tot felul ne definesc ca individ, ne valorizeaza, ne diferentiaza unii de altii.
Daca inainte de '90 prestigiul intelectualului - doctor, inginer, profesor – era invidiat si fara pret, zilele noastre au dat nastere unor veritabile caricaturi de modele umane. Sunt oameni a caror singura calitate este, de exemplu, aceea de a avea multi bani. Indivizii care cunosc sau sunt inruditi sau se iubesc sau fac sex (!) cu indivizi care au multi bani pot deveni la randul lor modele de urmat. Unii norocosi, care reusesc sa faca audienta la TV indiferent de mijloace, capata statutul de "vedete" de televiziune. Apoi oamenii care, culmea, se intampla sa-i cunoasca pe acestia devin "faimosi" prin contaminare si automat "subiecte" pentru revistele colorate s.a.m.d. Nu-i asa ca acum cativa ani parea de-a dreptul caraghios?
(Stiti povestea cu individul care a venit la OTV si a vrut sa fie invitat la emisiunea lui Dan Diaconescu, pe motiv ca este tatal fetei care apare pe ambalajul sapunului LUX??)
Aceste noi "modele" umane nu au moralitate (felul in care au facut bani/faima este treaba lor si sunt evaluate pozitiv indiferent de suspiciunile care planeaza asupra lor (dupa principiul "fura si tu daca esti destept!"ori "tu de ce nu apari la TV?"), nu au studii superioare (pregatirea scolara, acolo unde este, apare numai pe hartie; unii sunt semi-analfabeti), nu au o cultura solida (traiesc in "rezent" si fac bani, mai e nevoie de altceva?) sau cel putin o oarecare deschidere catre sfera spirituala si asta nu-i descalifica, nu ii face mai putin vedete, mai putin "modele".
Pentru ca ceea ce au aceste personaje-vedeta din plin este o voluptate de a exhiba cele mai intime detalii ale vietii lor (chiar daca deseori extrem de banale) curiozitatii aproape bolnave ale "romanilor liberi". Ele starnesc invidia celorlalti prin bogatia strident afisata, prin traiul aparent lipsit de griji si, foarte important!, noile "vedete" nu uita niciodata sa puna "un pret corect" tuturor activitatilor!! Prin urmare orice cadou facut iubitei trebuie sa aiba pretul in euro, orice excursie presupune cheltuieli, care musai au darul de a starni ciuda celorlalti, orice "iubita" se autoevalueaza si este evaluata de "opinia publica" din perspectiva situatiei financiare a "iubitului" ei sau a cadourilor primite de la acesta. Atat de "ieftin" a devanit totul...
Sa reformulam un pic intrebarea-fundamentala de la care am plecat: Suntem cu adevarat liberi? Mai liberi decat inainte de '89? Cat de liberi suntem?
Hai sa ne uitam la copii nostrii, imbacsiti de publicitate, imbracati in aceleasi haine de firma, tunsi la fel, ascultand aceeasi muzica de la MTV si marsaluind cu totii spre mall-ul global!
Sa ne uitam si la noi (teoretic caliti in totalitarism) cum tanjim dupa viata goala, mediocra pana la imbecilizare, vaduvita de orice urma spiritualitate a vedetelor zilelor noastre si sa realizam in ce masura am devenit sclavii valorilor materiale, a banilor, a marfurilor si a serviciilor de tot felul. Sa ne dam seama ca, in final, oricat de buni am fi in cursa banilor, a bunurilor luxoase si a statusului social cat mai "inalt", niciodata nu vom putea fi indeajuns de satisfacuti. Pentru ca multumirea, nu poate fi gasita in zona aceasta, in "lucrurile" acestea. Sau ca s-o spunem altfel fericirea rimeaza mai degraba cu multumirea sufleteasca, ce-si are izvor in sentimentele profunde, nesofisticate, fundamental umane!
Fericirea e in lucrurile simple, cum bine spunea cineva, in lucrurile care nu sunt de vanzare. Multe dintre ele, paradoxal, sunt gratis! La fericirea dupa care tanjim nu putem avea acces doar prin intermediul banilor si a bunurilor materiale. Egoismul este bine hranit e adevarat, dar aceste "unelte" ale fericirii n-au ajuns sa fie mai importante decat fericirea reala, pe care nu fac decat s-o amane parca la nesfarsit?
Pentru ca ceea ce au aceste personaje-vedeta din plin este o voluptate de a exhiba cele mai intime detalii ale vietii lor (chiar daca deseori extrem de banale) curiozitatii aproape bolnave ale "romanilor liberi". Ele starnesc invidia celorlalti prin bogatia strident afisata, prin traiul aparent lipsit de griji si, foarte important!, noile "vedete" nu uita niciodata sa puna "un pret corect" tuturor activitatilor!! Prin urmare orice cadou facut iubitei trebuie sa aiba pretul in euro, orice excursie presupune cheltuieli, care musai au darul de a starni ciuda celorlalti, orice "iubita" se autoevalueaza si este evaluata de "opinia publica" din perspectiva situatiei financiare a "iubitului" ei sau a cadourilor primite de la acesta. Atat de "ieftin" a devanit totul...
Sa reformulam un pic intrebarea-fundamentala de la care am plecat: Suntem cu adevarat liberi? Mai liberi decat inainte de '89? Cat de liberi suntem?
Hai sa ne uitam la copii nostrii, imbacsiti de publicitate, imbracati in aceleasi haine de firma, tunsi la fel, ascultand aceeasi muzica de la MTV si marsaluind cu totii spre mall-ul global!
Sa ne uitam si la noi (teoretic caliti in totalitarism) cum tanjim dupa viata goala, mediocra pana la imbecilizare, vaduvita de orice urma spiritualitate a vedetelor zilelor noastre si sa realizam in ce masura am devenit sclavii valorilor materiale, a banilor, a marfurilor si a serviciilor de tot felul. Sa ne dam seama ca, in final, oricat de buni am fi in cursa banilor, a bunurilor luxoase si a statusului social cat mai "inalt", niciodata nu vom putea fi indeajuns de satisfacuti. Pentru ca multumirea, nu poate fi gasita in zona aceasta, in "lucrurile" acestea. Sau ca s-o spunem altfel fericirea rimeaza mai degraba cu multumirea sufleteasca, ce-si are izvor in sentimentele profunde, nesofisticate, fundamental umane!
Fericirea e in lucrurile simple, cum bine spunea cineva, in lucrurile care nu sunt de vanzare. Multe dintre ele, paradoxal, sunt gratis! La fericirea dupa care tanjim nu putem avea acces doar prin intermediul banilor si a bunurilor materiale. Egoismul este bine hranit e adevarat, dar aceste "unelte" ale fericirii n-au ajuns sa fie mai importante decat fericirea reala, pe care nu fac decat s-o amane parca la nesfarsit?
Ideea de "calitate" a vietii, de a profita inteligent de timpul pe care-l ai, de a te bucura de lucrurile marunte, de a-ti ingriji sufletul (downshifting), iata ceva ce am uitat in capitalismul romanesc. Suntem atat de ocupati sa acumulam bani incat nu mai avem timp sa respiram, muncim e rupte. Ne luam doua, chiar si trei slujbe, am ajuns sa dam la o parte viata sociala si viata de familie in numele serviciului. Munca a capatat noi sensuri mistice, nu mai e vorba de a oferi familiei acoperis si mancare, vorbim acum de "mantuire" prin munca. Asa ca femeile muncesc si ele cot la cot cu barbatii, pentru ca "emanciparea sexelor" le obliga! In fata carierei totul devine desuet, sacrificabil si ne jucam unicul rol invatat atat de bine, incat imbatranim inaintea marii "premiere" a spectacolului vietii noastre, irosite de atata incordata asteptare...
Asa ca va indemn sa ne uitam inca o data la schimbarile petrecute in ultimii 20 de ani si va intreb: cat de grele sunt lanturile "libertatii" atat de greu castigate?
P.S.
Departe de mine de a preslavi comunismul, o molima nenorocita care ne-a zapacit creierele si ne-a facut sa traim vesnic cu frica in san! Dar daca atunci mai opuneam o oarecare rezistenta si oricum aveam scuza "sistemului", acum in frenezia capitalismului suntem neimunizati si neprevazatori. Care sa fie valorile fundamentale dupa care ne ghidam viata? Oare mai exista asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu