Introducere
Comunicarea si Relaţiile Publice au un rol determinant in gestionarea crizei de imagine. În ciuda tuturor precautiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea poate aparea de nicaieri, scapa de sub control si poate lua amploare. Poate aduce prejudicii grave organizatiei daca nu este gestionata corect din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere al comunicarii.
Gestiunea crizei nu se poate improviza: dimpotriva, ea se întemeiaza pe evaluarea corecta a circumstanţelor şi pe stapanirea unor strategii adecvate de raspuns, strategii pregatite şi chiar experimentate cu mult timp inainte de declansarea crizei.
Sunt mai multe tipuri de situatii de criza, iar clasificarea lor este foarte importanta pentru identificarea strategiilor adecvate de gestionare. In literatura de specialitate pot fi intalnite urmatoarele criterii: cauze (factori interni ori externi, conjuncturali sau structurali), derulare in timp (bruste sau lente), amploare (superficiale sau profunde), nivelul la care actioneaza si consecinte (afecteaza personalul, clientii, partenerii, opinia publica etc.) s.a m.d. Mai remarc aici tipologia lui P. Rossart care propune o tipologie in care distinge crizele interne de cele externe – cele interne avand caracter revendicativ sau disctrucitv, iar cele externe datorandu-se unor factori naturali, catastrophe sau unor facori umani (vandalism, agresiuni, terrorism). In fine, Timothy Coombs, pe langa diferentierea intern-extern include in clasificari si aspectul intentionat-neintentionat.
E foarte important de ramarcat faptul ca subiectul ales de mine, referitor la o situatie de criza, are in centru un actor politic. Asta inseamna ca trebuie tinut cont de un anumit orizont informational si de intepretare, deoarece sfera politica beneficiaza de simboluri si limbaj propriu, ce se constituie in orizonturi de interpretare in care informatia este procesata intr-un mod specific!
Deformarile si erorile ce survin din modul de procesare a informatiei in interiorul orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deformarilor de imagine, determinand in unele situatii chiar rasturanri de imagine. Acest lucru este posibil datorita faptului sa imaginile sociale sunt o rezultanta a modului cum se receptioneaza si proceseaza informatia in spatiile sociale in care se construiesc imaginile.
Roger Mucchielli defineste imaginea ca “reprezentarea sau ideea pe care si-o formeaza indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ca urmare a receptarii unor informatii despre un obiect social. Si in cazul imaginii este vorba despre o opinie sau despre o atitudine ale caror radacini sunt pentru majoritatea irationale”.
Abordarea constructivista (J. Piaget), preocupata de structura si dinamica reprezentarilor, evidentiaza importanta componentelor complexe ale limbajului si gandirii pentru contruirea reprezentarilor si imaginilor. Acestea – reprezentarile si imaginile – apar in constiinta ca urmare a unei activitati psihice complexe, cu caracter constructiv, care vizeaza sinteza datelor senzoriale, reactiile si actiunile concrete ale indivizilor asupra realitatii.
Abordarile teoretice intreprinse de Serge Moscovici, J. Abric, W. Doise, situate tot in cadrul conceptiei constructiviste, sustin ca reprezentarile sociale sunt “un aparat evaluative, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi”.
Socilogul Abraham Moles afirma ca fiecare om are un sistem de referinta format din toate conceptele de baza rezultate din prelucrarea cunostintelor accumulate in decursul vietii si stocate in memorie, din opinii pastrate, din prejudecatile assimilate de mentalul individual de-a lungul timpului.
Asadar imaginea este considerata ca parte componenta a reprezentarii sociale, elementul ei stabil (nucleul) ce corespunde sistemului de valori compatibil culturii si normelor sociale date. Importanta imaginii este data de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor si la orientarea comuncarilor sociale in modalitati diverse: difuzare, propagare, propaganda. Iar imaginile sociale depend de orizontul informational in care se constituie. Altfel spus nu exista imagine in sine, exista imaginea unui om despre un obiect/eveniment social anume.
Un rol foarte important asupra formarii/pastrarii imaginii sociale il are mentalitatea publicului respectiv corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, sistemelor de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarilor sociale.
In fapt, sistemul nostru de referinta este cel care ne determina sa avem o anumita imagine. Si daca am asemui aceasta imagine cu, sa zicem, „un ecran” pe care se reflecta fenomenele exterioare, informatiile sau deciziile pe care le luam la un moment dat, atunci „ecranul” este mai mult sau mai putin dens, mai mult sau mai putin ordonat, mai bogat sau mai sarac, in functie de cunoastintele acumulate, de nivelul intelectual, de gradul de cultura si de experienta a persoanei respective.
In momentul in care suntem confruntati cu o „informatie-stimul”, aceasta se reflecta in sistemul propriu de referinta, iar in urma procesarii rezulta o opinie, o atitudine, o imagine.
Este interesanta de remarcat aici parerea socilogului francez Gustave LeBon care crede ca opiniile sunt bazate in prinicpal pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depinde exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc.
Gestionarea crizei de imagine, atunci cand la mijloc se afla un actor politic angrenat in cursa electorala, reprezinta in mod cert o provocare.
Deşi necesita multa munca, energie, creativitate, spontaneitate si presupune nenumarate riscuri care de asemenea trebuie asumate, in momentul in care apar roadele unei gestiuni de calitate, satisfactia reusitei compenseaza orice efort depus.
Contextul aparitiei crizei de imagine
La sfarsitul anului 2009, in Romania, se desfasoara campania electorala pentru alegerea presedintelui. In turul doi se gasesc doi contracandidati cu sanse aproximativ egale: din partea Partidului Social Democrat condideaza Mircea Geoana, iar din partea Partidului Democrat Liberal presedintele in functie Traian Basescu.
Sondajele electorale, care masoara intentiile de vot ale romanilor, ii prezentau pe cei doi semifinalisti la o diferenta foarte mica, practic in marja de eroare.
Dar favoritul in cursa pentru prezidentiale era in opinia specialistilor reprezentantul PSD, Mircea Geoana, datorita unei aliante politice strategice facute cu Partidul National Liberal, precum si datorita unei solutii “providentiale” pentru un guvern condus de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care ar fi fost in masura “sa scoata tara din criza”.
De cealalta parte candidatul PDL, Traian Basescu, incerca sa-si atraga voturi coalizand romanii impotriva unor “dusmani comuni”: mogulii de presa si comunistii.
In contextul anului 2009 patru evenimente fost decisive in alegerea presedintelui Romaniei:
1. filmul din campania electorala din 2004 in care presedintele loveste un copil. Le-a aratat romanilor un Traian Basescu pierdut, dezorientat. Dar şi un mogul razbunator. A legitimat, intr-o oarecare masura, discursul prezidential si poate ca a intors procente. Au reusit chiar sa il victimizeze pe presedinte. Legitimare, deci, şi a discursului anticomunist;
2. parteneriatul pentru Timişoara. O eroare de campanie, pentru ca Timisoara a intors armele împotriva liberalului Crin Antonescu şi a primarului Gheorghe Ciuhandu. Le-a oferit celor din PDL posibilitatea sa faca un subiect de presa care sa reaprinda (şi sa aduca în actualitate) în inima romanilor tema anticomunista (s-a pliat pe strategia anterioară a lui Basescu, prezentata mai sus). Posibil ca a adus nehotarîţi şi nonvotanţi la urne, pentru actualul presedinte;
3. dezbaterea televizata din turul al doilea. Per ansamblu, Traian Basescu a castigat confruntarea cu Geoană. Candidatul PSD a parut ca a venit nepregatit;
4. intalnirea lui Mircea Geoană cu SOV – amintita in acea dezbatere. I-a legitimat, înca o data, discursul lui Traian Băsescu referitor la moguli si l-a afectat pe candidatul PSD. Posibil ca a întors oameni spre actualul presedinte si ca a reusit sa aduca nonvotanti la urne.
Declansarea crizei de imagine a presedintelui Traian Basescu
Voi analiza unul dintre aceste evenimente decisive la alegerea pentru cea mai inalta functie in stat.
In seara zilei de 26 noiembrie 2009, un cotidian central - “Gardianul”, publica o filmare in care presedintele Traian Basescu pare sa loveasca un copil peste fata, in timpul unui miting electoral din anul 2004.
In momentul aparitiei acestei filmari, Traian Basescu se afla in postura de invitat la o emisiune a postului Realitatea TV. Pus in situatia de a comenta imaginile in care aparea lovind un copil, presedintele a evitat sa dea un raspuns ferm, nici nu a negat din capul locului, motivand ca nu-si aminteste evenimentul: “Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut copilul ceva? O fi spus ceva?”. El a promis totusi ca va prezenta un comunicat de presa dupa ce va revedea imaginile si dupa ce se va consulta cu toti cei care au fost prezenti la evenimentul respectiv.
In orele urmatoare presedintele a intrerupt orice comunicare cu presa si a intrat intr-o sedinta cu staff-ul de campanie, alimentand zvonurile in legatura cu filmul impricinat. Tacerea a pus serios la indoiala credibilitatea presedintelui, iar in acest timp toate televiziunile au preluat filmuletul de cateva secunde de pe site-ul ziarului “Gardianul” si au inceput sa le ruleze in continuu.
Consecintele unei astfel de crize de imagine ar fi dezastruoase, profunde, mai ales in situatia in care la vot urma sa se prezinte un numar foarte mare de nehotarati, iar timpul pana la finalul campaniei era destul de scurt.
Tipul de eveniment care a declansat criza de imagine
Dezvaluirea facuta de cotidianul “Gardianul” a fost una neprevazuta, dar caracterul ei a fost unul intentionat. Staff-ul de campanie al presedintelui Traian Basescu, coordonat de un proaspat membru PDL, Sever Voinescu, desi “avertizat” de niste declaratii incriminatoare premergatoare ale unuia dintre “mogulii” atacati de presedinte – Dinu Patriciu, a fost luat complet prin surprindere.
“Mogulul” Dinu Patriciu si-a amintit “intamplator”, cu o zi inainte de aparitia filmului, de un eveniment neplacut din anul 2004, cand l-a vazut pe candidatul de atunci al Aliantei D.A. – Traian Basescu, lovind un copil. Patriciu marturiseste ca a fost oripilat, dezgustat, ca a vrut sa dea totul in vileag, dar ca a fost convins de colegii sai sa nu vorbeasca impotriva candidatului comun la alegeri: “Nu-l voi putea ierta niciodata!”, comenta intr-o emisiune a Realitatii TV “mogulul”.
Traian Basescu a acceptat chiar sa participe la emisiunea uneia dintre televiziunile pe care le-a criticat cu consecventa, pentru ca apartinea unuia dintre mogulii atacati frecvent de presedinte, Sorin Ovidiu Vantu. Iar filmuletul pregatit de realizatorul TV l-a surprins pe presedinte, care n-a avut curajul sau inspiratia sa nege hotarat, ci a incercat sa caute justificari pentru gestul de a lovi un copil. Explicatia conform careia nu-si aminteste acest incident starneste automat alte intrebari: presedintele recunoaste ca e capabil de un asemenea gest? Ar lovi un copil pentru ca apoi sa nu-si mai aminteasca? E accetabil sa lovesti un copil pe care nici macar nu-l cunosti? Cat de des face asta daca nu-si mai aminteste cand a facut-o ultima oara asta? s.a.m.d.
Evenimentul arunca o imagine negativa atat asupra caracterului si mentalitatii presedintelui, care ar trebui sa fie un model de urmat, dar si asupra credibilitatii sale, pentru ca nu reuseste sa fie convingator cand spune ca nu-si aminteste un astfel de eveniment neplacut. Iar imaginile il prezinta pe Traian Basescu intr-o ipostaza de neacceptat, mai ales acum, de la inaltimea functiei de presedinte de stat.
A fost nevoie urgenta de o consultare rapida la sediul de campanie al partidului, in care sa fie pusa la punct strategia de comunicare.
Interesant este ca multi dintre sustinatorii presedintelui au reactionat mai inati conform proverbului “Bataia e rupta din rai” si conform traditiei romanesti ca bataia are si un rol educativ, dar mai apoi s-a renuntat complet la aceasta varianta, mai ales ca era un copil strain, iar de “educatia” lui doar parintii ar avea dreptul sa se ocupe.
Altii au incercat minimalizarea gestului candidatului PDL, sustinand ca felul in care e facuta inregistrarea creeaza impresia unei lovituri zdravene, in timp ce in realitate probabil ar fi fost vorba despre o palma sau despre o usoara impingere a copilului.
Unii comentatori au opinat chiar ca dupa ce l-a “altoit” pe copil popularitatea presedintelui n-a scazut deloc, deoarece acesta denota un character darz, iar la poporul roman “unde da presedintele creste”.
In orice caz accidentul a beneficiat de o larga expunere in mass-media, unii specialisti sunt de parere ca de prea multa expunere, motiv pentru care strategia de comunicare trebuia musai sa includa mai multe masuri pentru indreptarea ori salvarea imaginii prezidentiale.
Obiectivele strategiei de comunicare:
- Negarea autenticitatii filmarii si furnizarea de dovezi;
- Repetarea, drept argument definitoriu, a caracterului intentionat al declansarii crizei de imagine (alegerea momentului vorbeste de la sine despre intentia atacului la imaginea candidatului PDL);
- Repetarea, drept argument definitoriu, a provenientei si “autenticitatii” necunoscute a casetei, care releva o “teorie ca conspiratiei”;
- Prezentarea presedintelui, in toate ocaziile, drept un parinte model, un aparator si sustinator al valorilor familiale, al femeii si copiilor – pastrarea reputatiei pozitive;
- Indicarea si atacarea adevaratului vinovat pentru aparitia in presa a filmarii compromitatoare;
- Strategiile suferintei prin victimizarea candidatului PDL in “razboiul” impotriva mogulilor.
Formarea unei strategii de imagine trebuie sa tina seama de factorii de ansamblu care definesc in acest caz situatia de ansamblu a candidatului la presedintie, situatiile favorabile care pot fi folosite de acesta si elementele din mediul social care ii sunt potrivnice.
Cei mai cunoscuti factori strategici, cu implicatii majore asupra rezultatului campaniei de gestionare a imaginii presedintelui, trebuie detaliati pentru o intelegere de ansamblu a situatiei (analiza SWOT).
Astfel punctele tari ale presedintelui sunt: imaginea “prezidentiabila” castigata in perioada cat a fost presedintele Romaniei, sprijinul neconditionat al PDL, capacitatea de a juca rolul impus de staff-ul de campanile (erou, luptator impotriva comunismului, victim etc.),
Punctele slabe sunt: lipsa unei reactii de negare ferma a respectivului accident, justificarile si precipitarea de moment, schimbarea strategiei de comunicare la diferenta de cateva ore, evitarea transanta a subiectului incriminat si trimiterea la emisiuni a sustinatorilor sai.
Opotunitatile: castigarea simpatiei publicului din postura de victima a unei inscenari, atragerea atentiei asupra puterii mogulilor din presa de care nimeni nu se poate feri si fata de care trebuie sa fim uniti pentru a-I invinge; legitimarea discusrului agresiv impotriva mogulilor si a comunistilor
Amenintarile: copilul lovit si familia acestuia, martorii la eveniment, alte inregistrari sau dovezi defavorabile despre eveniment; climatul care predispunea la glume pe seama caracterului “martial” al presedintelui; sensibilitatea fireasca a privitorilor la abuzurile impotriva copiilor, care nu se poate impaca deloc cu cea mai inalta functie in stat.
S-au folosit in continuare tehnici clasice de contruire a imaginii precum: utilizarea “efectului haloului” (utilizarea institutiei presedintiei pentru a pastra/curati imaginea presedintelui); rasturnarea imagologica (prin aducerea in prim-plan a valorilor sale familiale, si al celui “mai important reper moral” din viata sa: Maria Basescu), diferentierea imaginii, utilizarea unitara a multiplicatorilor de imagine (fosti angajati ai PDL ca Lucian Blaga si Felix Tataru, personalitati ca Sobi Csech, dar mai ales formatori de opinie din randul ziaristilor) etc.
Implementarea strategiei
Decizia consilierilor de campanie ai PDL nu a fost asadar simpla negare a evenimentului.
In conferinta de presa ulterioara aparitiei filmului presedintele si-a inceput discursul afirmandu-si rolul de parinte model, care contravine flagrant imaginilor prezentate in film. Traian Basescu afirma raspicat ca nu a lovit in viata lui un copil si aminteste fapte din perioada in care a fost edilul capitalei in care si-a dovedit iubirea fata de copii. Presedintele nu a detaliat evenimentul si a respins curiozitatea presei pe motiv ca nu-si aminteste clar ceea ce s-a intamplat.
Apoi presedintele Traian Basescu, in aceeasi conferinta de presa, a trecut la atacarea acuzatorului, indentificat in persoana “mogulului” Dinu Patriciu. Scopul? Reducerea credibilitatii acuzatiilor si reiterarea pericolului pe care-l reprezinta forta mediatica a mogulilor, fata de care nimeni nu poate fi in siguranata. Va ramane in acest sens proverbiala scena in care presedintele, umilit si cu lacrimi in ochi, il dezvaluie pe cel care i-a inscenat aceasta eveniment: “Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”.
Dezvaluirile presedintelui Traian Basescu au fost apoi completate de o serie de analize empirice ale filmului, pentru a dovedi ca este trucat. In acest sens au fost chemati analisti in imagine (Lucian Blaga si Felix Tataru, desi ambii lucrau pentru campania PDL), cascadorul Sobi Cseh (mai mult datorita popularitatii si simpatiei pentru presedintele Traian Basescu, comentariile sale fiind destul de modeste), precum si alti participanti la eveniment care puteau confirma nevinovatia. Discutiile in jurul „trucajelor” au cazut prin repetare in derizoriu, sintagma „pixelul albastru” intrand in limbajul de cotidian pe toata perioada campanei electorale.
Confruntat cu un val de acuzatii din partea mai multor adversari politici, care speculau pe seama caracterului nestapanit si uneori brutal al presedintelui, indicand drept victime chiar pe sotia presedintelui, strategia staff-ului prezidential a fost redactarea unei scrisori deschise - semnata Maria Basescu, in care consoarta presedintelui „batea obrazul” celor care si-au permis sa-i acuze sotul de violenta domestica.
E interesant de mentionat dupa castigarea alegerilor, presedintele Traian Basescu a recunoscut ca-si amintea perfect despre evenimentul din filmul incriminator, cu anumite nuantari insa, dar ca strategia “pierderii temporare a memoriei” a fost cheia succesului: "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".
O alta strategie demna de mentionat este implicarea foarte consistent in dezbateri a purtatorului de cuvant al presedintelui, Sever Voinescu, si protejarea in acest fel a presedintelui de intrebarile incommode pe acest subiect. Atitudinea purtatorului de cuvant putea fi mai ferma, mai categorical, el respectand cu strictetea profesionistului in relatii publice toate deciziile luate in interiorul staff-ului de campanile. A fost de altfel singurul purtator de cuvant implicat atat de vizibi in campania electorala , iar efectul a fost cu certitudine unul benefic.
Tipuri de mesaj
Primele cuvinte ale presedintelui Traian Basescu, in emisiunea Realitatii TV au fost: “Va asigur ca o sa ma uit si o sa va dau o explicatie. Dar zice copilul ceva? A spus ceva urat?... Lasati-ma sa ma consult cu cei care au fost cu mine si o sa dau o explicatie publica… Nu stiu daca nu cumva acel copil i-a vorbit urat femeii sau… nu-mi dau seama".
Din acest moment presedintele a trebuit sa schimbe stilul abordarii subiectului. Presedintele Traian Basescu a adus probe in sprijinul dragostei pe care o are pentru copii, evitand totodata sa nege explicit evenimentul (probabil din teama aparitiei altor imagini incriminatoare, dar si pentru a nu da apa la moara celor care il acuzau déjà ca si-a schimbat fundamental atitudinea la diferenta de numai cateva ore): "Vreau sa incep cu o precizare. Niciodata in viata mea nu am lovit un copil. Nu i-am lovit, nu i-am batut. Pe caseta, vad o femeie disperata cu care vorbeam si un copil care rade dupa ce se da inapoi. Nu cred ca un copil lovit rade si nu isi pune mainile pe fata. S-a ajuns prea departe cu campania murdara. Arata disperare (...) In ceea ce ma priveste, as vrea sa-i aduc aminte domnului Patriciu si celor care speculeaza - precum domnul Ponta, caruia i-am tinut copilul in brate - vreau sa le amintesc ca, din dragoste pentru copii, cand eram ministru al Transporturilor, am sacrificat un hotel al Metrorexului pentru a pune niste copii la adapost”.
De cealalta parte mesajul specialistilor a fost unul ferm. Si anume ca este vorba de un trucaj. Iar elementele care demonstreaza acest lucru sunt miscarea anormala a mainii presedintelui, reactia copilului care rade in loc sa planga cand este lovit si “pixelul albastru” de pe chipul copilului imediat dupa ce este lovit.
Primul mesaj vine de la staff-ul de campanile, prin intermediul patronului GMP, Felix Tataru, cu care PDL a colaborat la campania din 2004 si la evenimentul incriminat: “Ca om de televiziune pot sa va spun ca, luand si uitandu-ma frame cu frame, este un gest ordinar pe care cineva l-a facut foarte bine, cu mare maiestrie, e un trucaj de foarte, foarte joasa speta. Sunt revoltat. Evident, sunt implicat emotional in toata povestea asta". […] “Puteti sa rugati dvs pe un om din montaj sa ia frame cu frame si o sa vedeti si un frame lipsa, si cum se transforma culoarea de pe fata copilului si o sa vedeti si un frame lipsa in momentul in care zvacneste mana”.
Un alt expert este regizorul Lucian Blaga, care a explicat jurnalistilor pe un ecran stop-cadre din filmuletul cu evenimentul din 2004 si a precizat ca sunt urme de trucaj in ceea ce priveste barbia femeii, unde "apar pixeli in decupaj", o ingrosare a barbiei. De asemenea, a invocat faptul ca miscarea mainii presedintelui nu este continua si ca pe umarul presedintelui a fost folosita o "masca", un procedeu folosit in editarea video. Regizorul nu se bucura de o mare credibilitate, atunci cand se afla ca a lucrat si el la organizatia PD sector 2.
Ideea derularii imagini frame cu frame a fost una utila, pe moment cel putin, calitatea slaba a filmului permitand multe speculatii. La aparitia filmului in calitate HD insa, observatiile s-au nuantat. S-a comentat in special pe tema culorii neobisnuit de albastre a fetei copilului cand aparent a fost lovit, dar si in legatura cu viteza apreciata drept neobisnuita a mainii presedintelui PDL cand loveste copilul. S-a realizat si un calcul matematic aparent de necontestat “Distanta pe care se deplaseaza pumnul in cele doua frame-uri succesive (dintre care s-au scos frame-urile cu pricina) este de approximativ 60 cm, adica 0.0006 km. Timpul dintre cele doua fotograme este de 1/24 secunde = 0.041667s, adica 0.0000115 ore. Viteza pumnului lui Basescu = distanta/timp = 0.0006 km/0.0000115 ore = 52km/h. Recordul maxim de viteza inregistrata a unui pumn de boxer a fost de 50km/h”. Cine sa conteste rationamentul matematic propus intr-o emisiune de televiziune de reprezentantul PDL, reputat om de stiinta, Daniel Funeriu?
De o mai mare credibilitate s-a bucurat insa renumitul cascador roman Sobi Cseh: "E un trucaj ordinar. Se vede din poziţia braţului domnului Băsescu. Privirea e în jos, i-au scos braţul o secundă, apoi l-au pus. Se vede că i-a mişcat capul copilului. Cel care a montat scena i-a mişcat copilului capul pe spate. Uitaţi-vă la lungimea segmentelor braţului. Nu poate avea bratele atat de lungi", subliniază Sobi Cseh.
"De când cu computerul poţi să faci orice. Dacă un erou nu-ţi dă satisfacţie, poţi să-i faci orice. Poţi să faci orice şi să nu se prindă nimeni. Poţi să-l faci să intre prin mulţime şi să se bată. Doar specialiştii ar ştii. Uitaţi-vă la privirea preşedintelui, e în jos, mâna e poziţionată altfel. Poţi face un trucaj cu minimum de deformare a imaginii. Am mai văzut astfel de cazuri, şi când cu moartea lui Erbaşu, când se făceau tot felul de reconsituiri şi procurorii nu luau în considerare aceste analize", a mai spus cascadorul.
Un rol extrem de important l-a avut, asa cum explicam mai sus, purtatorul de cuvant din campania prezidentiala a lui Traian Basescu, Sever Voinescu. Acesta a combatut cu succes si a aparat cauza si imaginea presedintelui, care a avut o evolutie mai degraba discreta pe perioada campaniei, mai ales dupa incident.
Comunicarea si Relaţiile Publice au un rol determinant in gestionarea crizei de imagine. În ciuda tuturor precautiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea poate aparea de nicaieri, scapa de sub control si poate lua amploare. Poate aduce prejudicii grave organizatiei daca nu este gestionata corect din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere al comunicarii.
Gestiunea crizei nu se poate improviza: dimpotriva, ea se întemeiaza pe evaluarea corecta a circumstanţelor şi pe stapanirea unor strategii adecvate de raspuns, strategii pregatite şi chiar experimentate cu mult timp inainte de declansarea crizei.
Sunt mai multe tipuri de situatii de criza, iar clasificarea lor este foarte importanta pentru identificarea strategiilor adecvate de gestionare. In literatura de specialitate pot fi intalnite urmatoarele criterii: cauze (factori interni ori externi, conjuncturali sau structurali), derulare in timp (bruste sau lente), amploare (superficiale sau profunde), nivelul la care actioneaza si consecinte (afecteaza personalul, clientii, partenerii, opinia publica etc.) s.a m.d. Mai remarc aici tipologia lui P. Rossart care propune o tipologie in care distinge crizele interne de cele externe – cele interne avand caracter revendicativ sau disctrucitv, iar cele externe datorandu-se unor factori naturali, catastrophe sau unor facori umani (vandalism, agresiuni, terrorism). In fine, Timothy Coombs, pe langa diferentierea intern-extern include in clasificari si aspectul intentionat-neintentionat.
E foarte important de ramarcat faptul ca subiectul ales de mine, referitor la o situatie de criza, are in centru un actor politic. Asta inseamna ca trebuie tinut cont de un anumit orizont informational si de intepretare, deoarece sfera politica beneficiaza de simboluri si limbaj propriu, ce se constituie in orizonturi de interpretare in care informatia este procesata intr-un mod specific!
Deformarile si erorile ce survin din modul de procesare a informatiei in interiorul orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deformarilor de imagine, determinand in unele situatii chiar rasturanri de imagine. Acest lucru este posibil datorita faptului sa imaginile sociale sunt o rezultanta a modului cum se receptioneaza si proceseaza informatia in spatiile sociale in care se construiesc imaginile.
Roger Mucchielli defineste imaginea ca “reprezentarea sau ideea pe care si-o formeaza indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ca urmare a receptarii unor informatii despre un obiect social. Si in cazul imaginii este vorba despre o opinie sau despre o atitudine ale caror radacini sunt pentru majoritatea irationale”.
Abordarea constructivista (J. Piaget), preocupata de structura si dinamica reprezentarilor, evidentiaza importanta componentelor complexe ale limbajului si gandirii pentru contruirea reprezentarilor si imaginilor. Acestea – reprezentarile si imaginile – apar in constiinta ca urmare a unei activitati psihice complexe, cu caracter constructiv, care vizeaza sinteza datelor senzoriale, reactiile si actiunile concrete ale indivizilor asupra realitatii.
Abordarile teoretice intreprinse de Serge Moscovici, J. Abric, W. Doise, situate tot in cadrul conceptiei constructiviste, sustin ca reprezentarile sociale sunt “un aparat evaluative, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi”.
Socilogul Abraham Moles afirma ca fiecare om are un sistem de referinta format din toate conceptele de baza rezultate din prelucrarea cunostintelor accumulate in decursul vietii si stocate in memorie, din opinii pastrate, din prejudecatile assimilate de mentalul individual de-a lungul timpului.
Asadar imaginea este considerata ca parte componenta a reprezentarii sociale, elementul ei stabil (nucleul) ce corespunde sistemului de valori compatibil culturii si normelor sociale date. Importanta imaginii este data de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor si la orientarea comuncarilor sociale in modalitati diverse: difuzare, propagare, propaganda. Iar imaginile sociale depend de orizontul informational in care se constituie. Altfel spus nu exista imagine in sine, exista imaginea unui om despre un obiect/eveniment social anume.
Un rol foarte important asupra formarii/pastrarii imaginii sociale il are mentalitatea publicului respectiv corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, sistemelor de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarilor sociale.
In fapt, sistemul nostru de referinta este cel care ne determina sa avem o anumita imagine. Si daca am asemui aceasta imagine cu, sa zicem, „un ecran” pe care se reflecta fenomenele exterioare, informatiile sau deciziile pe care le luam la un moment dat, atunci „ecranul” este mai mult sau mai putin dens, mai mult sau mai putin ordonat, mai bogat sau mai sarac, in functie de cunoastintele acumulate, de nivelul intelectual, de gradul de cultura si de experienta a persoanei respective.
In momentul in care suntem confruntati cu o „informatie-stimul”, aceasta se reflecta in sistemul propriu de referinta, iar in urma procesarii rezulta o opinie, o atitudine, o imagine.
Este interesanta de remarcat aici parerea socilogului francez Gustave LeBon care crede ca opiniile sunt bazate in prinicpal pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depinde exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc.
Gestionarea crizei de imagine, atunci cand la mijloc se afla un actor politic angrenat in cursa electorala, reprezinta in mod cert o provocare.
Deşi necesita multa munca, energie, creativitate, spontaneitate si presupune nenumarate riscuri care de asemenea trebuie asumate, in momentul in care apar roadele unei gestiuni de calitate, satisfactia reusitei compenseaza orice efort depus.
Contextul aparitiei crizei de imagine
La sfarsitul anului 2009, in Romania, se desfasoara campania electorala pentru alegerea presedintelui. In turul doi se gasesc doi contracandidati cu sanse aproximativ egale: din partea Partidului Social Democrat condideaza Mircea Geoana, iar din partea Partidului Democrat Liberal presedintele in functie Traian Basescu.
Sondajele electorale, care masoara intentiile de vot ale romanilor, ii prezentau pe cei doi semifinalisti la o diferenta foarte mica, practic in marja de eroare.
Dar favoritul in cursa pentru prezidentiale era in opinia specialistilor reprezentantul PSD, Mircea Geoana, datorita unei aliante politice strategice facute cu Partidul National Liberal, precum si datorita unei solutii “providentiale” pentru un guvern condus de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care ar fi fost in masura “sa scoata tara din criza”.
De cealalta parte candidatul PDL, Traian Basescu, incerca sa-si atraga voturi coalizand romanii impotriva unor “dusmani comuni”: mogulii de presa si comunistii.
In contextul anului 2009 patru evenimente fost decisive in alegerea presedintelui Romaniei:
1. filmul din campania electorala din 2004 in care presedintele loveste un copil. Le-a aratat romanilor un Traian Basescu pierdut, dezorientat. Dar şi un mogul razbunator. A legitimat, intr-o oarecare masura, discursul prezidential si poate ca a intors procente. Au reusit chiar sa il victimizeze pe presedinte. Legitimare, deci, şi a discursului anticomunist;
2. parteneriatul pentru Timişoara. O eroare de campanie, pentru ca Timisoara a intors armele împotriva liberalului Crin Antonescu şi a primarului Gheorghe Ciuhandu. Le-a oferit celor din PDL posibilitatea sa faca un subiect de presa care sa reaprinda (şi sa aduca în actualitate) în inima romanilor tema anticomunista (s-a pliat pe strategia anterioară a lui Basescu, prezentata mai sus). Posibil ca a adus nehotarîţi şi nonvotanţi la urne, pentru actualul presedinte;
3. dezbaterea televizata din turul al doilea. Per ansamblu, Traian Basescu a castigat confruntarea cu Geoană. Candidatul PSD a parut ca a venit nepregatit;
4. intalnirea lui Mircea Geoană cu SOV – amintita in acea dezbatere. I-a legitimat, înca o data, discursul lui Traian Băsescu referitor la moguli si l-a afectat pe candidatul PSD. Posibil ca a întors oameni spre actualul presedinte si ca a reusit sa aduca nonvotanti la urne.
Declansarea crizei de imagine a presedintelui Traian Basescu
Voi analiza unul dintre aceste evenimente decisive la alegerea pentru cea mai inalta functie in stat.
In seara zilei de 26 noiembrie 2009, un cotidian central - “Gardianul”, publica o filmare in care presedintele Traian Basescu pare sa loveasca un copil peste fata, in timpul unui miting electoral din anul 2004.
In momentul aparitiei acestei filmari, Traian Basescu se afla in postura de invitat la o emisiune a postului Realitatea TV. Pus in situatia de a comenta imaginile in care aparea lovind un copil, presedintele a evitat sa dea un raspuns ferm, nici nu a negat din capul locului, motivand ca nu-si aminteste evenimentul: “Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut copilul ceva? O fi spus ceva?”. El a promis totusi ca va prezenta un comunicat de presa dupa ce va revedea imaginile si dupa ce se va consulta cu toti cei care au fost prezenti la evenimentul respectiv.
In orele urmatoare presedintele a intrerupt orice comunicare cu presa si a intrat intr-o sedinta cu staff-ul de campanie, alimentand zvonurile in legatura cu filmul impricinat. Tacerea a pus serios la indoiala credibilitatea presedintelui, iar in acest timp toate televiziunile au preluat filmuletul de cateva secunde de pe site-ul ziarului “Gardianul” si au inceput sa le ruleze in continuu.
Consecintele unei astfel de crize de imagine ar fi dezastruoase, profunde, mai ales in situatia in care la vot urma sa se prezinte un numar foarte mare de nehotarati, iar timpul pana la finalul campaniei era destul de scurt.
Tipul de eveniment care a declansat criza de imagine
Dezvaluirea facuta de cotidianul “Gardianul” a fost una neprevazuta, dar caracterul ei a fost unul intentionat. Staff-ul de campanie al presedintelui Traian Basescu, coordonat de un proaspat membru PDL, Sever Voinescu, desi “avertizat” de niste declaratii incriminatoare premergatoare ale unuia dintre “mogulii” atacati de presedinte – Dinu Patriciu, a fost luat complet prin surprindere.
“Mogulul” Dinu Patriciu si-a amintit “intamplator”, cu o zi inainte de aparitia filmului, de un eveniment neplacut din anul 2004, cand l-a vazut pe candidatul de atunci al Aliantei D.A. – Traian Basescu, lovind un copil. Patriciu marturiseste ca a fost oripilat, dezgustat, ca a vrut sa dea totul in vileag, dar ca a fost convins de colegii sai sa nu vorbeasca impotriva candidatului comun la alegeri: “Nu-l voi putea ierta niciodata!”, comenta intr-o emisiune a Realitatii TV “mogulul”.
Traian Basescu a acceptat chiar sa participe la emisiunea uneia dintre televiziunile pe care le-a criticat cu consecventa, pentru ca apartinea unuia dintre mogulii atacati frecvent de presedinte, Sorin Ovidiu Vantu. Iar filmuletul pregatit de realizatorul TV l-a surprins pe presedinte, care n-a avut curajul sau inspiratia sa nege hotarat, ci a incercat sa caute justificari pentru gestul de a lovi un copil. Explicatia conform careia nu-si aminteste acest incident starneste automat alte intrebari: presedintele recunoaste ca e capabil de un asemenea gest? Ar lovi un copil pentru ca apoi sa nu-si mai aminteasca? E accetabil sa lovesti un copil pe care nici macar nu-l cunosti? Cat de des face asta daca nu-si mai aminteste cand a facut-o ultima oara asta? s.a.m.d.
Evenimentul arunca o imagine negativa atat asupra caracterului si mentalitatii presedintelui, care ar trebui sa fie un model de urmat, dar si asupra credibilitatii sale, pentru ca nu reuseste sa fie convingator cand spune ca nu-si aminteste un astfel de eveniment neplacut. Iar imaginile il prezinta pe Traian Basescu intr-o ipostaza de neacceptat, mai ales acum, de la inaltimea functiei de presedinte de stat.
A fost nevoie urgenta de o consultare rapida la sediul de campanie al partidului, in care sa fie pusa la punct strategia de comunicare.
Interesant este ca multi dintre sustinatorii presedintelui au reactionat mai inati conform proverbului “Bataia e rupta din rai” si conform traditiei romanesti ca bataia are si un rol educativ, dar mai apoi s-a renuntat complet la aceasta varianta, mai ales ca era un copil strain, iar de “educatia” lui doar parintii ar avea dreptul sa se ocupe.
Altii au incercat minimalizarea gestului candidatului PDL, sustinand ca felul in care e facuta inregistrarea creeaza impresia unei lovituri zdravene, in timp ce in realitate probabil ar fi fost vorba despre o palma sau despre o usoara impingere a copilului.
Unii comentatori au opinat chiar ca dupa ce l-a “altoit” pe copil popularitatea presedintelui n-a scazut deloc, deoarece acesta denota un character darz, iar la poporul roman “unde da presedintele creste”.
In orice caz accidentul a beneficiat de o larga expunere in mass-media, unii specialisti sunt de parere ca de prea multa expunere, motiv pentru care strategia de comunicare trebuia musai sa includa mai multe masuri pentru indreptarea ori salvarea imaginii prezidentiale.
Obiectivele strategiei de comunicare:
- Negarea autenticitatii filmarii si furnizarea de dovezi;
- Repetarea, drept argument definitoriu, a caracterului intentionat al declansarii crizei de imagine (alegerea momentului vorbeste de la sine despre intentia atacului la imaginea candidatului PDL);
- Repetarea, drept argument definitoriu, a provenientei si “autenticitatii” necunoscute a casetei, care releva o “teorie ca conspiratiei”;
- Prezentarea presedintelui, in toate ocaziile, drept un parinte model, un aparator si sustinator al valorilor familiale, al femeii si copiilor – pastrarea reputatiei pozitive;
- Indicarea si atacarea adevaratului vinovat pentru aparitia in presa a filmarii compromitatoare;
- Strategiile suferintei prin victimizarea candidatului PDL in “razboiul” impotriva mogulilor.
Formarea unei strategii de imagine trebuie sa tina seama de factorii de ansamblu care definesc in acest caz situatia de ansamblu a candidatului la presedintie, situatiile favorabile care pot fi folosite de acesta si elementele din mediul social care ii sunt potrivnice.
Cei mai cunoscuti factori strategici, cu implicatii majore asupra rezultatului campaniei de gestionare a imaginii presedintelui, trebuie detaliati pentru o intelegere de ansamblu a situatiei (analiza SWOT).
Astfel punctele tari ale presedintelui sunt: imaginea “prezidentiabila” castigata in perioada cat a fost presedintele Romaniei, sprijinul neconditionat al PDL, capacitatea de a juca rolul impus de staff-ul de campanile (erou, luptator impotriva comunismului, victim etc.),
Punctele slabe sunt: lipsa unei reactii de negare ferma a respectivului accident, justificarile si precipitarea de moment, schimbarea strategiei de comunicare la diferenta de cateva ore, evitarea transanta a subiectului incriminat si trimiterea la emisiuni a sustinatorilor sai.
Opotunitatile: castigarea simpatiei publicului din postura de victima a unei inscenari, atragerea atentiei asupra puterii mogulilor din presa de care nimeni nu se poate feri si fata de care trebuie sa fim uniti pentru a-I invinge; legitimarea discusrului agresiv impotriva mogulilor si a comunistilor
Amenintarile: copilul lovit si familia acestuia, martorii la eveniment, alte inregistrari sau dovezi defavorabile despre eveniment; climatul care predispunea la glume pe seama caracterului “martial” al presedintelui; sensibilitatea fireasca a privitorilor la abuzurile impotriva copiilor, care nu se poate impaca deloc cu cea mai inalta functie in stat.
S-au folosit in continuare tehnici clasice de contruire a imaginii precum: utilizarea “efectului haloului” (utilizarea institutiei presedintiei pentru a pastra/curati imaginea presedintelui); rasturnarea imagologica (prin aducerea in prim-plan a valorilor sale familiale, si al celui “mai important reper moral” din viata sa: Maria Basescu), diferentierea imaginii, utilizarea unitara a multiplicatorilor de imagine (fosti angajati ai PDL ca Lucian Blaga si Felix Tataru, personalitati ca Sobi Csech, dar mai ales formatori de opinie din randul ziaristilor) etc.
Implementarea strategiei
Decizia consilierilor de campanie ai PDL nu a fost asadar simpla negare a evenimentului.
In conferinta de presa ulterioara aparitiei filmului presedintele si-a inceput discursul afirmandu-si rolul de parinte model, care contravine flagrant imaginilor prezentate in film. Traian Basescu afirma raspicat ca nu a lovit in viata lui un copil si aminteste fapte din perioada in care a fost edilul capitalei in care si-a dovedit iubirea fata de copii. Presedintele nu a detaliat evenimentul si a respins curiozitatea presei pe motiv ca nu-si aminteste clar ceea ce s-a intamplat.
Apoi presedintele Traian Basescu, in aceeasi conferinta de presa, a trecut la atacarea acuzatorului, indentificat in persoana “mogulului” Dinu Patriciu. Scopul? Reducerea credibilitatii acuzatiilor si reiterarea pericolului pe care-l reprezinta forta mediatica a mogulilor, fata de care nimeni nu poate fi in siguranata. Va ramane in acest sens proverbiala scena in care presedintele, umilit si cu lacrimi in ochi, il dezvaluie pe cel care i-a inscenat aceasta eveniment: “Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”.
Dezvaluirile presedintelui Traian Basescu au fost apoi completate de o serie de analize empirice ale filmului, pentru a dovedi ca este trucat. In acest sens au fost chemati analisti in imagine (Lucian Blaga si Felix Tataru, desi ambii lucrau pentru campania PDL), cascadorul Sobi Cseh (mai mult datorita popularitatii si simpatiei pentru presedintele Traian Basescu, comentariile sale fiind destul de modeste), precum si alti participanti la eveniment care puteau confirma nevinovatia. Discutiile in jurul „trucajelor” au cazut prin repetare in derizoriu, sintagma „pixelul albastru” intrand in limbajul de cotidian pe toata perioada campanei electorale.
Confruntat cu un val de acuzatii din partea mai multor adversari politici, care speculau pe seama caracterului nestapanit si uneori brutal al presedintelui, indicand drept victime chiar pe sotia presedintelui, strategia staff-ului prezidential a fost redactarea unei scrisori deschise - semnata Maria Basescu, in care consoarta presedintelui „batea obrazul” celor care si-au permis sa-i acuze sotul de violenta domestica.
E interesant de mentionat dupa castigarea alegerilor, presedintele Traian Basescu a recunoscut ca-si amintea perfect despre evenimentul din filmul incriminator, cu anumite nuantari insa, dar ca strategia “pierderii temporare a memoriei” a fost cheia succesului: "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".
O alta strategie demna de mentionat este implicarea foarte consistent in dezbateri a purtatorului de cuvant al presedintelui, Sever Voinescu, si protejarea in acest fel a presedintelui de intrebarile incommode pe acest subiect. Atitudinea purtatorului de cuvant putea fi mai ferma, mai categorical, el respectand cu strictetea profesionistului in relatii publice toate deciziile luate in interiorul staff-ului de campanile. A fost de altfel singurul purtator de cuvant implicat atat de vizibi in campania electorala , iar efectul a fost cu certitudine unul benefic.
Tipuri de mesaj
Primele cuvinte ale presedintelui Traian Basescu, in emisiunea Realitatii TV au fost: “Va asigur ca o sa ma uit si o sa va dau o explicatie. Dar zice copilul ceva? A spus ceva urat?... Lasati-ma sa ma consult cu cei care au fost cu mine si o sa dau o explicatie publica… Nu stiu daca nu cumva acel copil i-a vorbit urat femeii sau… nu-mi dau seama".
Din acest moment presedintele a trebuit sa schimbe stilul abordarii subiectului. Presedintele Traian Basescu a adus probe in sprijinul dragostei pe care o are pentru copii, evitand totodata sa nege explicit evenimentul (probabil din teama aparitiei altor imagini incriminatoare, dar si pentru a nu da apa la moara celor care il acuzau déjà ca si-a schimbat fundamental atitudinea la diferenta de numai cateva ore): "Vreau sa incep cu o precizare. Niciodata in viata mea nu am lovit un copil. Nu i-am lovit, nu i-am batut. Pe caseta, vad o femeie disperata cu care vorbeam si un copil care rade dupa ce se da inapoi. Nu cred ca un copil lovit rade si nu isi pune mainile pe fata. S-a ajuns prea departe cu campania murdara. Arata disperare (...) In ceea ce ma priveste, as vrea sa-i aduc aminte domnului Patriciu si celor care speculeaza - precum domnul Ponta, caruia i-am tinut copilul in brate - vreau sa le amintesc ca, din dragoste pentru copii, cand eram ministru al Transporturilor, am sacrificat un hotel al Metrorexului pentru a pune niste copii la adapost”.
De cealalta parte mesajul specialistilor a fost unul ferm. Si anume ca este vorba de un trucaj. Iar elementele care demonstreaza acest lucru sunt miscarea anormala a mainii presedintelui, reactia copilului care rade in loc sa planga cand este lovit si “pixelul albastru” de pe chipul copilului imediat dupa ce este lovit.
Primul mesaj vine de la staff-ul de campanile, prin intermediul patronului GMP, Felix Tataru, cu care PDL a colaborat la campania din 2004 si la evenimentul incriminat: “Ca om de televiziune pot sa va spun ca, luand si uitandu-ma frame cu frame, este un gest ordinar pe care cineva l-a facut foarte bine, cu mare maiestrie, e un trucaj de foarte, foarte joasa speta. Sunt revoltat. Evident, sunt implicat emotional in toata povestea asta". […] “Puteti sa rugati dvs pe un om din montaj sa ia frame cu frame si o sa vedeti si un frame lipsa, si cum se transforma culoarea de pe fata copilului si o sa vedeti si un frame lipsa in momentul in care zvacneste mana”.
Un alt expert este regizorul Lucian Blaga, care a explicat jurnalistilor pe un ecran stop-cadre din filmuletul cu evenimentul din 2004 si a precizat ca sunt urme de trucaj in ceea ce priveste barbia femeii, unde "apar pixeli in decupaj", o ingrosare a barbiei. De asemenea, a invocat faptul ca miscarea mainii presedintelui nu este continua si ca pe umarul presedintelui a fost folosita o "masca", un procedeu folosit in editarea video. Regizorul nu se bucura de o mare credibilitate, atunci cand se afla ca a lucrat si el la organizatia PD sector 2.
Ideea derularii imagini frame cu frame a fost una utila, pe moment cel putin, calitatea slaba a filmului permitand multe speculatii. La aparitia filmului in calitate HD insa, observatiile s-au nuantat. S-a comentat in special pe tema culorii neobisnuit de albastre a fetei copilului cand aparent a fost lovit, dar si in legatura cu viteza apreciata drept neobisnuita a mainii presedintelui PDL cand loveste copilul. S-a realizat si un calcul matematic aparent de necontestat “Distanta pe care se deplaseaza pumnul in cele doua frame-uri succesive (dintre care s-au scos frame-urile cu pricina) este de approximativ 60 cm, adica 0.0006 km. Timpul dintre cele doua fotograme este de 1/24 secunde = 0.041667s, adica 0.0000115 ore. Viteza pumnului lui Basescu = distanta/timp = 0.0006 km/0.0000115 ore = 52km/h. Recordul maxim de viteza inregistrata a unui pumn de boxer a fost de 50km/h”. Cine sa conteste rationamentul matematic propus intr-o emisiune de televiziune de reprezentantul PDL, reputat om de stiinta, Daniel Funeriu?
De o mai mare credibilitate s-a bucurat insa renumitul cascador roman Sobi Cseh: "E un trucaj ordinar. Se vede din poziţia braţului domnului Băsescu. Privirea e în jos, i-au scos braţul o secundă, apoi l-au pus. Se vede că i-a mişcat capul copilului. Cel care a montat scena i-a mişcat copilului capul pe spate. Uitaţi-vă la lungimea segmentelor braţului. Nu poate avea bratele atat de lungi", subliniază Sobi Cseh.
"De când cu computerul poţi să faci orice. Dacă un erou nu-ţi dă satisfacţie, poţi să-i faci orice. Poţi să faci orice şi să nu se prindă nimeni. Poţi să-l faci să intre prin mulţime şi să se bată. Doar specialiştii ar ştii. Uitaţi-vă la privirea preşedintelui, e în jos, mâna e poziţionată altfel. Poţi face un trucaj cu minimum de deformare a imaginii. Am mai văzut astfel de cazuri, şi când cu moartea lui Erbaşu, când se făceau tot felul de reconsituiri şi procurorii nu luau în considerare aceste analize", a mai spus cascadorul.
Un rol extrem de important l-a avut, asa cum explicam mai sus, purtatorul de cuvant din campania prezidentiala a lui Traian Basescu, Sever Voinescu. Acesta a combatut cu succes si a aparat cauza si imaginea presedintelui, care a avut o evolutie mai degraba discreta pe perioada campaniei, mai ales dupa incident.
Canalele de comunicare cu mass-media si cu simpatizantii PDL:
S-au folosit indeosebi institutiile de presa care au dat dovada de simpatie fata de candidatul PDL. In presa scrisa in special Evenimentul Zilei si Romania Libera, iar in televiziune B1TV si apoi OTV.
Au fost evitate complet posturile “mogulilor”: Realitatea TV (unde a fost o singura data si a picat in capcana filmuletului compromitator), Antena 1-3 (unde a fost criticat furibund) si ulterior TVR (post acuzat de presedinte ca nu a raspuns promt dorintelor celor doi candidati de o confruntare televizata).
Prezenta la emisiunile televizate care il critica pe presedinte, mai ales dupa experienta de la Realitatea TV, nu mai e o optiune. Mai ales ca “trendul” in emisiunile electorale este dominat de prezentatorii “afectaţi” într-un mod personal de starea de fapt în discuţie în cadrul emisiunilor şi care îşi exprimă în fiecare secundă reacţia interioară la afirmaţiile interlocutorilor prin intermediul grimaselor şi rictusurilor faciale .
O alta metoda de a taia din elanul televiziunilor ostile au fost plangerile repetate la Consiliul National al Audiovizualului, desi, cea mai vehement anti-Basescu televiziune – Antena 1 si 3, a pornit o campanie chiar impotriva acestui organism care are rolul de a reglementa audiovizualul in Romania.
Difuzarea in mod repetat si insistent a imaginilor cu presedintele Romaniei lovind un copil, pe langa prejudiciile aduse, in mod paradoxal a avut si efecte neasteptate pentru initatorii demersului: a intarit impresia de “complot” impotriva presedintelui a unor forte oculte de care Traian Basescu a vorbit in continuu in campanie: moguli si comunisti, a starnit compasiunea. Rezultatul a fost o legitimare nedorita a discursului prezidential, despre fortele care pot pune stapanire pe Romania – mogulii Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vanru si Dan “Felix” Voiculescu, despre intoarcerea la trecut – a caror reprezentanti sunt “comunistul” Ion Iliescu si “coruptul” Adrian Nastase.
Datorita notorietatii presedintele Traian Basescu nu s-a deplasat foarte mult in tara, pentru intalniri directe cu alegatorii, asa cum se obisnuia, asa ca aceasta campanile electoral s-a castigat, respectiv s-a pierdut la televizor. De aceea o reactie potrivita la mesajele televizate, care il suspectau pe presedinte de reactii necontrolate si brutale, a fost decisiva. Pana la urma se pare ca succesul electoral s-a construit mai degraba pe erorile de comunicare decat pe competenta sau pregatirea politica si economica a celor doi candidati.
Redresarea imaginii presedintelui
Implicarea unor ONG-uri, care sa sesizeze neregulile comise de posturile TV care au transmis in continuu, un film despre a carui provenienta si autenticitate nu s-a aflat nici acum adevarul si sa comenteze aspecte privind deontologia profesionala a jurnalistilor care s-au pretat la un asemenea comportament.
ONG-ul ActiveWatch a sesizat CNA-ul cu privire la difuzarea repetata a imaginilor cu Traian Basescu lovind un copil, si a apreciat situatia ca fiind una tipica de manipulare electorala in defavoarea unuia dintre candidati.
Cotidianul „Gardianul” a fost acuzat ca a publicat imaginile fara a consulta pe cel implicat (oare era nevoie de o consultare? ar fi oprit presedintele difuzarea clipului? se temeau ziaristii ca institutii ale statului pot sabota demersul lor?), iar televiziunile in goana dupa senzational au preluat niste imagini despre care nu stiau nimic, nu le verificase autenticitatea (desi Alex Racoviceanu, unul dintre cei mai buni ziaristi de investigatie de la „Gardianul” era singurul „garant” al veridicitatii imaginilor).
Reactia presedintelui si a sustinatorilor era prezentata in acest timp la institutiile de presa pro-basesciene, pro-PDL, unde se incerca demontarea argumentelor contestatarilor. Acestea – OTV si B1TV nu se bucurau de aceeasi audienta si credibilitate ca posturile de stiri Realitatea TV si Antena 3.
ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei a monitorizat în intervalul 2 – 20 noiembrie, principalele emisiuni cu caracter electoral difuzate de posturile Antena 3, Realitatea TV si TVR 1. Rezultatele, obiective si echidistante bineinteles, au demonstrat: manipulare electorala, abateri deontologice, subiectivitatea moderatorilor emisiunilor electorale, lipsa dezbaterilor despre candidate si tentative de intimidare a mambrilor Consiliului National al Audiovizualului.
In plus o alta “hiba” remarcata la adresa tuturor posturilor de televiziune care au abordat acest subiect o reprezinta difuzarea imaginii fara sa blureze/mascheze chipul copilului, ceea ce inseamna încălcarea drepturilor copilului la imagine şi la viaţa intimă. Ba chiar televiziunile au dezvaluit si numele copilului si l-au chestionat pe acesta despre incident, dar si despre viata lui de familie.
Abaterile monitorizate de ActiveWatch au facut apoi obiectul unei scrisori deschise catre CNA.
Subiectul a fost repede uitat si evitat de presedintele statului. Nici de verificarea autenticitatii imaginilor de o institutie independenta nu s-a mai auzit nimic. Interesant este totusi ca, intr-un moment de sinceritate, ca amnezia prezidentiala era numai aparenta, Traian Basescu jucand acest rol tocmai pentru a minimaliza incidentul si pentru a nu favoriza escaladarea situatiei: "Ştiu că l-am impins pe copil, daca nu se grabeau si difuzau filmul cu trei zile inainte de alegeri, era mortal". Greu de spus daca sinceritatea post-alegeri a presedintelui nu a facut mai mult rau decat bine, dar aceasta ipostaza in care presedintele Traian Basescu face marturisiri clipind “smechereste” cu ochiul nu este una noua si pare sa fie in continuare una de succes.
Punctul final in recuperarea imaginii „curate” a presedintelui nu a fost, asa cum era de asteptat, un raport final cu analiza, realizata de o firma independenta, a autenticitatii filmarii. Discutiile in jurul autenticitatii filmarii au alunecat in zona rizibilului, discutiile interminabile in jurul „pixelului albastru” de pe chipul copilului devenind subiect de glume cotidiane. Pana la urma s-a preferat atacarea contracandidatului, a lui Mircea Geoana, cu aceeasi arma - adica tot printr-un filmulet, in care acesta parea ca primeste contributii financiare ilicite drept ajutor pentru campania electorala. Pentru a-si pastra aparenta de neimplicare in acest demers, aparitia imaginilor incriminatoare cu contracandidatul social-democrat a fost pusa pe seama tensiunilor din PSD. Strategia democrat-liberalilor a fost insa partial dinamitata de un membru PDL prea zelos, care, afland despre o astfel de caseta compromitatoare cu Mircea Geoana s-a luadat ca a vazut-o la sediul PDL. El a dedus se pare ca pe caseta ar fi imagini cu continut sexual explicit, si a lansat in spatiul public aceasta teorie, care s-a dovedit ulterior a fi falsa. Din fericire campania electorala, la acel moment, era deja incheata.
Scurta evaluare
Comunicarea de criza a staff-ului prezidential a fost un succes la urne, gafa presedintelui pare sa fi fost deja uitata si iertata, iar imaginea presedintelui e din nou intacta. Adevarul despre autenticitatea filmarii il vom afla, in spiritul glumelor prezidentiale, peste 50 de ani!
Bibliografie:
Coman Cristina, Comunicarea de criza. Tehnici si strategii, Polirom, Iasi, 2009
Coman Cristina, Relatii publice si mass-media, Polirom, Iasi, 2004
Coombs Timothy, Comunicarea de criza. O analiza a Institutului American de PR, partea a II-a, www.pr-romania.ro
Neculai Balan, Reprezentarile sociale – dezvoltari actuale, Revista de cercetari sociale, nr. 4, 1995
Roger Mucchielli, Psychologie de la publicite et de la propaganda, Librairies Techniques, Paris, 1970
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu